Un fost fizician de la Harvard, Michael Guillén, a stârnit controverse după ce a sugerat că Dumnezeu ar putea avea o localizare fizică în univers. Din păcate pentru cei care ar spera la o conversație directă cu divinitatea, Guillén afirmă că aceasta s-ar afla la aproximativ 439 de miliarde de trilioane de kilometri de Pământ.
Este important de precizat de la bun început că ipoteza este una pur speculativă și nu face parte din știința acceptată. În argumentația sa, Guillén combină pasaje din Biblia creștină cu un concept din cosmologie numit „orizont cosmic”, potrivit IFL Science.
Universul pe care îl putem observa este limitat de distanța pe care lumina a reușit să o parcurgă până la noi de la începutul timpului. Dincolo de această limită — cunoscută drept universul observabil — lumina nu a ajuns încă la Pământ, ceea ce face imposibilă observarea acelor regiuni.
Dacă universul ar fi static, pe măsură ce timpul ar trece, am putea vedea din ce în ce mai mult din el. Însă universul nu este static, ci se află într-o continuă expansiune. Această expansiune are un efect paradoxal: cu cât trece mai mult timp, cu atât o parte mai mare a universului devine definitiv inaccesibilă observației noastre.
Conform legii lui Hubble, galaxiile aflate mai departe de noi se îndepărtează mai repede, deoarece spațiul dintre noi și ele se extinde. Dincolo de o anumită distanță — numită orizont cosmic — obiectele se îndepărtează cu o viteză mai mare decât viteza luminii. Lumina emisă de acolo nu ne va ajunge niciodată.
Guillén leagă acest concept de ideea biblică potrivit căreia raiul este inaccesibil oamenilor în timpul vieții și ar fi locuit de ființe nemuritoare și non-materiale. El susține că la orizontul cosmic timpul s-ar opri complet, existând doar o stare de „atemporalitate”, iar spațiul ar continua să existe dincolo de această limită - un mediu care ar putea fi „locuibil” doar pentru entități asemănătoare luminii.
Totuși, această interpretare este respinsă de comunitatea științifică. Oamenii de știință nu consideră că timpul se oprește la orizontul cosmic. Aceasta este o limită observațională, nu un loc fizic în care legile fundamentale ale universului încetează să funcționeze.
Din perspectiva noastră, evenimentele extrem de îndepărtate par să se desfășoare mult mai lent, deoarece lumina lor este întinsă de expansiunea universului. Însă acest lucru nu înseamnă că acele evenimente chiar încetinesc sau se opresc. Este doar un efect al modului în care percepem universul de la mare distanță.
În realitate, orizonturile cosmice depind de observator. La fel cum noi avem propriul nostru orizont cosmic, și Pământul se află, probabil, la orizontul cosmic al altor regiuni sau civilizații din univers — fără ca acest lucru să ne transforme în zeități.
Deși afirmațiile lui Guillén despre Dumnezeu țin mai degrabă de teologie decât de știință, problema principală este folosirea incorectă a conceptelor cosmologice. Orizontul cosmic nu este un „loc” în care ar putea locui cineva, ci o limită a ceea ce putem observa. Dincolo de faptul că este extrem de departe de Pământ, nu există niciun motiv științific pentru a presupune că Dumnezeu „se află” acolo.