Un sat care a stat zeci de ani sub apă a început să reapară în Indonezia, după ce seceta prelungită a făcut ca nivelul lacului de acumulare Karian, din provincia Banten, să scadă puternic.
Este vorba despre satul Somang. Până de curând, locul era acoperit complet de apă, iar cine traversa lacul cu barca nu putea vedea nimic din ce se afla dedesubt. Pe măsură ce apa s-a retras însă, au început să apară din nou drumuri, ziduri, stâlpi de gard și rămășițele unei școli prăbușite.
Imaginile filmate cu drona arată ruinele caselor ieșind dintre noroi și pământul uscat. Satul nu fusese uitat sau pierdut, ci pur și simplu acoperit de apă timp de zeci de ani, scrie Times of India.
› Vezi galeria foto ‹
De ce a ajuns satul sub apă
Somang a dispărut odată cu construirea barajului Karian. Valea a fost inundată pentru formarea lacului de acumulare, iar locuitorii au fost mutați.
Acum, seceta a făcut ca apa să se retragă suficient de mult încât vechiul sat să poată fi văzut din nou.
De aceea, nu este vorba despre o „descoperire” în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii știau unde se află Somang, doar că locul nu mai fusese accesibil de multă vreme.
Reapariția lui arată însă cât de mult poate schimba seceta un peisaj care părea stabil și cât de vulnerabile pot deveni rezervele de apă în perioadele foarte uscate.
Ce legătură au schimbările climatice și El Niño
Scăderea nivelului lacului vine într-o perioadă în care temperaturile oceanelor au ajuns la valori foarte ridicate.
Potrivit Serviciului Copernicus al Uniunii Europene, temperaturile oceanelor au doborât recorduri, iar Met Office a anunțat că în iulie temperatura de la suprafața mărilor a atins un nou maxim.
În iunie 2026, temperatura medie la suprafața oceanelor, în afara regiunilor polare, a ajuns la 20,86 grade Celsius.
În același timp, Pacificul tropical a fost neobișnuit de cald din cauza fenomenului El Niño, care apare periodic și influențează vremea în multe regiuni ale lumii.
Totuși, seceta nu poate fi pusă doar pe seama El Niño. Fenomenul este unul natural, dar se produce acum într-un context în care temperatura medie a planetei este cu aproximativ 1,4 grade Celsius mai mare decât în secolul al XIX-lea.
Asta înseamnă că episoade precum secetele, valurile de căldură sau ploile extreme pot avea efecte mai puternice decât în trecut.
Reapariția satului dovedește că schimbările climatice au provocat seceta?
Nu în mod direct. Nivelul unui lac de acumulare depinde de mai mulți factori: cât plouă, câtă apă este consumată, cum este administrat barajul și ce condiții meteo apar într-o anumită perioadă.
Faptul că Somang a ieșit din nou la suprafață nu dovedește singur că schimbările climatice au provocat seceta. Este însă o imagine foarte clară a ceea ce se întâmplă atunci când nivelul apei scade puternic.
Lacurile de acumulare sunt construite tocmai pentru a păstra apă pentru perioadele în care este nevoie de ea, dar cazul Somang arată că nici aceste rezerve nu sunt nelimitate.
Dacă ploile vor reveni, satul ar putea fi acoperit din nou de apă. Pentru moment însă, ruinele lui sunt din nou la vedere, după zeci de ani petrecuți pe fundul lacului.