A fost furată cea mai grea și scumpă carte din lume. Are 210 de kg și a dispărut dintr-un muzeu din Franța
Publicat acum 1 ora si 29 minute
Din cauza prețurilor tot mai mari, foarte mulți oameni încearcă să-și optimizeze costurile de viață și astfel ajung să cumpere second-hand tot ce se poate. Iar hainele sunt cele mai căutate în magazinele fizice sau platforme online, așa cum este Vinted. În acest timp, vânzătorii au transformat o activitate care la început era secundară într-o afacere prosperă.
Garajul lui Sam Lucker din Bristol este plin de bare cu umerașe pe care atârnă jachete Carhartt, cutii cu pulovere Patagonia și tricouri Ralph Lauren, deja împachetate și pregătite pentru a fi expediate.
Lucker revinde haine second-hand și folosește platforma Vinted. În urmă cu un an, era director de marketing, dar în paralel vindea haine pentru a câștiga bani în plus.
„Au fost luni în care câștigam mai mulți bani din revânzarea hainelor în timpul liber decât din jobul meu de director cu normă întreagă”, a declarat Lucker, în vârstă de 27 de ani, pentru The Times. „M-a făcut să mă gândesc că, dacă lucrez câteva ore în fiecare seară și câștig lunar mai mult decât la serviciul meu de la nouă la cinci, câți bani aș putea face dacă m-aș ocupa de revânzare cu normă întreagă?”.
Acum vinde aproximativ 10-15 articole vestimentare pe zi, obținând venituri cuprinse între 6.000 și 10.000 de lire sterline pe lună (7.071 - 11.786 euro). Profitul este atât de mare încât a putut chiar să-și angajeze mama pentru a-i călca cu abur hainele.
Lucker a început această activitate în 2023, după ce un coleg i-a povestit despre o altă platformă de vânzări de haine, numită Depop. Fiind fan al puloverelor Ralph Lauren cu fermoar scurt la gât, a început să cumpere astfel de pulovere cu 10 lire bucata, indiferent de mărime.
Știind că acestea se vindeau inițial cu peste 150 de lire sterline, a decis să vândă puloverele care nu i se potriveau și să încerce să obțină profit. A reușit, așa că și-a extins treptat activitatea, adăugând în oferta sa produse Carhartt și Patagonia, până când a avut revelația că hobby-ul său îi aducea mai mulți bani decât locul de muncă principal.
Lucker nu este singurul care a observat potențialul de a câștiga bani serioși din hainele second-hand. Datele furnizate de platforma de achiziții en-gros de haine Fleek sugerează că șase din zece revânzători desfășoară o afacere cu normă întreagă sau lucrează pentru a deveni „profesioniști”. Aproximativ 76% dintre cei care au trecut la activitatea cu normă întreagă spun că aceasta reprezintă principala lor sursă de venit.
Moda second-hand a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă pe măsură ce inflația și creșterea costului vieții i-au determinat pe cumpărători să cheltuiască mai chibzuit. Interesul lor pentru platformele de produse second-hand se reflectă în valoarea mărfurilor listate pe platforme precum Vinted. Numai pe Vinted, aceasta a crescut anul trecut cu 47%, ajungând la 10,8 miliarde de euro, în timp ce veniturile anuale ale companiei au crescut cu 38%, până la 1,1 miliarde de euro.
Pentru a transforma revânzarea într-o adevărată mică afacere, Lucker s-a înregistrat ca persoană fizică autorizată și s-a concentrat pe gestionarea stocurilor.
„Cred că partea operațională este ceea ce oamenii subestimează atunci când trec la revânzarea cu normă întreagă. Trebuie neapărat să-ți pui la punct sistemul de gestionare a inventarului pentru a-ți putea extinde cu adevărat afacerea”, spune Lucker.
„Am rafturi cu cutii pe ele, iar tot stocul meu se află în cutii numerotate. Știu exact unde este fiecare lucru, totul este evidențiat. Cred că acest lucru joacă un rol uriaș în transformarea unei activități ocazionale într-una cu normă întreagă”.
Sondajul realizat de Fleek în rândul a 339 de clienți din 22 de țări a constatat că găsirea unor produse bune pentru revânzare reprezintă o problemă din ce în ce mai mare. O treime dintre respondenți au spus că aceasta este a doua lor cea mai mare sursă de frustrare.
Abhi Arora, cofondator al Fleek, spune că aprovizionarea cu haine în această industrie este „foarte fragmentată și nu există o modalitate standardizată de aprovizionare”. În mod tradițional, vânzătorii de haine second-hand cumpărau articole din magazine caritabile de pe străzile comerciale și de la târguri auto.
Arora a recunoscut că membrii comunității de revânzători sunt adesea „demonizați” pentru că achiziționează toate hainele „bune” din magazinele caritabile, dar susține că aceștia oferă o „rețea de distribuție valoroasă pentru ca produsele second-hand să devină prima alegere”.
Majoritatea hainelor de pe platforma companiei cu sediul în estul Londrei provin din Pakistan și India. Cele mai multe dintre aceste haine își au originea în Occident și sunt trimise acolo pentru a fi sortate. Hainele sunt clasificate manual în aceste țări și sortate în funcție de posibilitatea de a fi revândute, deși Fleek dezvoltă un instrument de inteligență artificială care să ajute în acest proces.
Arora, în vârstă de 34 de ani, explică: „Când consumatorii termină de folosit textilele sau hainele, au câteva opțiuni. Fie le pot dona unor magazine caritabile, fie le pot pune în unul dintre containerele pentru haine operate în scop comercial.
Un procent foarte, foarte mare din aceste haine ajunge în străinătate pentru a fi sortat. Motivul este că, în mod semnificativ, calitatea produselor scade, în timp ce costul sortării lor crește. O mare parte din infrastructura construită astăzi în Occident nu poate face față cantității și volumului de deșeuri textile post-consum care ajung să fie procesate”.
Pe măsură ce revânzarea a devenit mai populară, Lucker nu a mai putut găsi prețurile mici pe care le întâlnea inițial pe Vinted atunci când își procura hainele. Aceasta este o problemă cu care se confruntă mulți, 47% dintre participanții la cercetarea Fleek spunând că principala problemă a industriei lor este numărul prea mare de revânzători.
Lucker s-a orientat către achiziționarea de haine în cantități mari de pe site-uri precum Fleek, care le permite revânzătorilor să cumpere loturi, cum ar fi zece perechi de pantaloni de trening Juicy Couture cu 100 de lire sterline sau 500 de articole aleatorii de la Zara, H&M și Uniqlo cu 2.000 de lire.
Lucker speră să își extindă afacerea, eventual mutându-se într-un spațiu mai mare. El urmează exemplul unor companii care au făcut deja acest pas, precum compania de haine second-hand Messina Hembry. Aceasta a fost fondată în 2012 de frații Zac și Josh Hembry și estimează că în acest an va avea o cifră de afaceri de 10 milioane de lire sterline.
Compania a început cu Zac, care vindea cămăși Ralph Lauren second-hand pentru a câștiga bani în plus în timp ce urma un curs de topografie în Londra.
Cei doi au condus inițial afacerea din casa părinților lor, dar, fiind o „afacere care necesită mult spațiu”, s-au mutat între timp într-un depozit de 4.600 metri pătrați în Suffolk, unde cei 50 de angajați sortează haine provenite de la companii de reciclare a textilelor, pentru a fi curățate sau reparate.
După ce și-au stabilit sursele de aprovizionare cu haine, au creat și o divizie de comerț en-gros, Messina Wholesale, prin care vând loturile despre care consideră că nu le-ar putea comercializa pe propriul site, cum ar fi tricourile sportive.
„Este o industrie ciudată, pentru că este foarte dificil să cumperi pur și simplu exact ceea ce se vinde. Toată lumea își dorește asta. Trebuie să iei și bune, și rele. Este similar cu produsele cu mici defecte sau cu stocurile excedentare, unde primești adesea lucruri care nu mai sunt de sezon. Oamenii tind să doneze hainele de vară iarna și invers. Așa că trebuie să lucrezi în jurul acestor lucruri neobișnuite cu care alți comercianți nu se confruntă”, spune Hembry, în vârstă de 34 de ani.
Hembry spune că una dintre principalele dificultăți ale revânzării este natura laborioasă a pregătirii și listării fiecărui articol. Spre deosebire de majoritatea comercianților, revânzătorii rareori au articole identice în mai multe exemplare, ceea ce înseamnă că fiecare produs trebuie măsurat, fotografiat și însoțit de o descriere individuală.
„Inteligența artificială ne-a făcut mult mai ușoară listarea rapidă a produselor. Întotdeauna a existat această dificultate de a eficientiza procesul până la un anumit punct, dar acest lucru s-a schimbat complet în ultimii doi ani, odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale”, spune Hembry.
Deși vinde și pe propriul site, Messina Hembry a profitat de vânzările live pe platforme precum eBay și Whatnot. Consumatorii sunt dispuși să cumpere în acest mod, însă Hembry recunoaște că produsele se vând, de regulă, la un preț mai mic. Lucker spune că a încercat și el această metodă, dar a înregistrat prea multe pierderi în comparație cu vânzarea directă pe Vinted.
Produsele second-hand nu se limitează însă la haine. Observând nevoia unei platforme pentru vânzarea de mobilier vintage, Sandrine Zhang Ferron a înființat Vinterior în 2015. Spre deosebire de haine, mobilierul are însă bariere de intrare mai mari, nu doar din cauza provocărilor legate de obiectele voluminoase, precum depozitarea și transportul, ci și din cauza cunoștințelor necesare pentru evaluarea prețului mobilierului.
Vinterior le permite vânzătorilor să își listeze produsele pe platformă, oferindu-le și câteva îndrumări privind stabilirea prețului, precum și un serviciu de livrare.
Zhang Ferron spune că aproximativ 40% dintre cei 2.500 de vânzători profesioniști ai platformei au trecut la comercializarea mobilierului după ce au lucrat anterior în domenii precum publicitatea și marketingul. Acești oameni au fost atrași de vânzarea de mobilier deoarece, de multe ori, sunt persoane cărora „le place să caute mobilier vintage din pasiune și să îl restaureze”.
Majoritatea vânzătorilor de pe Vinterior provin din magazine de antichități și alte buticuri de mobilier deja existente, precum și de la angrosiști. Există un procent foarte mic de persoane care vând obiecte provenite din propriile locuințe.
Potrivit Forumului Economic Mondial, în fiecare an sunt produse aproximativ 150 de miliarde de articole vestimentare noi. Prin urmare, nu va exista o lipsă de haine care să poată fi revândute, iar Arora crede că industria revânzării va continua să se dezvolte.
„Piața modei secundare, fie că vorbim despre haine second-hand sau chiar despre lichidarea stocurilor excedentare, crește foarte, foarte rapid”, spune Arora. „Există un argument important legat de sustenabilitate, dar chiar și dacă lăsăm acest aspect deoparte, simplul fapt că o parte tot mai mare din banii pe care consumatorii îi cheltuiesc se îndreaptă către revânzare și către achiziționarea de produse vestimentare second-hand înseamnă că este logic ca tot mai mulți oameni să dorească să intre în domeniul revânzării”.