Viața pe Pământ ar fi putut începe cu un asteroid: descoperiri uimitoare în praful de pe Bennu

Cu câteva miliarde de ani în urmă, la începuturile sistemului solar, o lume umedă și sărată orbita în jurul Soarelui. Apoi, a avut loc o coliziune catastrofală cu un alt obiect, iar acea lume s-a spulberat în bucăți.

Una dintre aceste fragmente a devenit asteroidul Bennu, ale cărui minerale – aduse recent pe Pământ de sonda spațială robotică americană OSIRIS-REx – s-au dovedit a conține niveluri ridicate de substanțe chimice complexe, esențiale pentru existența vieții, notează The Guardian.

„Am descoperit lucruri în mostrele de pe Bennu care pur și simplu ne-au lăsat fără cuvinte. Diversitatea moleculelor și mineralelor conservate este fără precedent în rândul eșantioanelor extraterestre studiate până acum”, a declarat prof. Sara Russell, mineralog cosmic la Muzeul de Istorie Naturală din Londra și autoare principală a unui studiu amplu publicat în Nature despre mineralele de pe Bennu.

Rezultatele acestei misiuni, alături de altele similare, vor constitui piesa centrală a expoziției „Space: Could Life Exist Beyond Earth?” de la Muzeul de Istorie Naturală, care se deschide pe 16 mai. Va fi o ocazie importantă pentru public să afle mai multe despre cele mai recente descoperiri în căutarea vieții dincolo de Pământ, a spus Russell.

Așa cum va arăta expoziția, elementele chimice de bază necesare vieții pot fi găsite și în alte obiecte din sistemul solar, precum meteoriții. Cu toate acestea, materialul provenit de pe Bennu – denumit după o pasăre mitologică din Egiptul Antic – s-a dovedit a fi deosebit de bogat în astfel de compuși.

„Lumea de origine a acestui asteroid a avut, în mod clar, lacuri subterane cu saramură, iar când acestea s-au evaporat, au lăsat în urmă săruri care seamănă cu cele găsite în albiile secate ale lacurilor de pe Pământ”, a explicat Russell.

În plus, în mostrele aduse înapoi de OSIRIS-REx au fost descoperite fosfați, amoniac și peste o duzină de aminoacizi care stau la baza proteinelor din organismele vii de pe Pământ – precum și cele cinci componentele-cheie care alcătuiesc ARN-ul și ADN-ul.

„Aceste descoperiri sugerează cu tărie că asteroizi similari cu Bennu s-au prăbușit pe Pământ, aducând ingrediente esențiale care au dus la apariția vieții aici”, a adăugat ea.

Oamenii de știință nu cred că viața a evoluat chiar pe Bennu, însă sunt de părere că alți asteroizi asemănători ar fi putut furniza altor lumi ingredientele de bază pentru viață.

Pe Pământ, cu un mediu cald și stabil, acest lucru a dus la apariția primelor organisme capabile de reproducere, acum mai bine de 3,7 miliarde de ani.

Rămâne de văzut dacă astfel de organisme au apărut și pe alte lumi promițătoare, precum Marte sau unele dintre lunile lui Jupiter și Saturn, inclusiv Europa, Ganymede, Titan și Enceladus.

Acestea sunt acum ținta unor misiuni spațiale care vor fi prezentate și în cadrul expoziției, inclusiv două sonde aflate în drum spre lunile înghețate ale lui Jupiter, Europa și Ganymede, despre care se știe că au oceane de apă lichidă sub suprafață.

În plus, roverul robotizat Rosalind Franklin, construit în Marea Britanie, urmează să ajungă pe Marte în 2029 și va fora adânc în solul planetei, în căutarea dovezilor de viață.

În trecut, mostrele de roci extraterestre disponibile pentru studiu au provenit în principal din meteoriți, fragmente de pe Lună aduse de astronauți și sonde robotizate, precum și bucăți de pe Marte care au fost proiectate în spațiu în urma impactului unor corpuri mari cu planeta roșie – unele dintre acestea ajungând în cele din urmă pe Pământ sub forma meteoriților marțieni.

Vizitatorii expoziției vor putea atinge mostre de material lunar și marțian, precum și un meteorit care a aterizat pe planeta noastră după ce s-a desprins dintr-un asteroid. Interesant este faptul că această rocă este mai veche decât Pământul însuși.

„Va fi o expoziție de mare succes”, a declarat Sinead Marron, managerul principal de expoziții al muzeului.

Sonda OSIRIS-REx a adus pe Pământ 120 de grame de praf de pe Bennu, iar muzeului i-au fost alocate aproximativ 200 de miligrame pentru studiu, a spus Sara Russell.

„Când am deschis pentru prima dată capsula, am văzut acest praf negru peste tot, cu particule albe în el. Ne-am gândit că ar putea fi contaminat. Dar s-a dovedit a fi un compus de fosfor pe care nu l-am mai întâlnit în meteoriți, dar care este absolut esențial pentru dezvoltarea vieții. Am fost uluită”, mai spune ea.

Posibilitatea ca viața să existe și în alte părți ale universului a atras atenția săptămâna trecută, după ce s-a anunțat că observațiile exoplanetei K2-18b realizate cu telescopul spațial James Webb au detectat amprentele chimice ale două compuși care, pe Pământ, sunt cunoscuți ca fiind produși doar de viață.

Singure, aceste substanțe chimice – dimetil sulfid (DMS) și dimetil disulfid (DMDS) – nu constituie o dovadă clară a unei activități biologice extraterestre, dar au amplificat speranțele că nu suntem singuri în univers.

Oamenii de știință recunosc că a demonstra cu certitudine existența vieții pe planete îndepărtate, în afara sistemului nostru solar, va fi extrem de dificil – cu excepția cazului în care am primi un semnal de la o inteligență extraterestră care să-și anunțe existența.

Prin contrast, formele de viață extraterestră din interiorul sistemului nostru solar ar putea fi mai ușor de colectat și studiat și ar putea dovedi, într-o zi, că viața pe alte lumi există cu adevărat.

„Ce am face în legătură cu o astfel de descoperire este o altă problemă. Unul dintre lucrurile pe care le vom cere vizitatorilor expoziției să le ia în considerare este cum am trata viața dacă am găsi-o pe Marte sau pe o altă planetă. Ne-am feri de ea sau am încerca să interacționăm cu ea? Sau am încerca să o mâncăm, așa cum mâncăm formele de viață cu care împărțim această planetă? Astfel de întrebări despre viața extraterestră ne ajută să reflectăm asupra modului în care ne raportăm la celelalte forme de viață din lumea noastră”, a spus Sinead Marron.