Frica se transformă în panică. Rezultatul avea să devină cunoscut sub numele de "Criza Tom Yum Kung" – denumire inspirată de preparatul renumit din bucătăria Thailandei, a relatat publicaţia elenă Naftemporiki. Era începutul unei crize care avea să rămână în istorie drept "ziua în care o monedă a fost devalorizată, iar un continent s-a prăbușit".
Începutul sfârșitului vine odată cu un anunț. În iulie 1997, Banca Centrală a Thailandei abandonează politica sa de curs de schimb fix față de dolar și permite monedei naționale – bahtul – să floteze liber pe piețe.
Devalorizarea este rapidă. Cu o zi mai devreme, Hong Kong-ul revenise oficial Chinei, creând tulburări politice globale. Legătura dintre cele două evenimente este decisivă: banii, care până atunci se revărsau din abundență în Asia de Est, fug de acolo în mare viteză, au mai notat jurnaliştii de la Naftemporiki.
Frica se transformă în panică. Rezultatul va fi cunoscut sub numele de "Criza Tom Yum Kung" – denumire inspirată de o supă tradițională din bucătăria Thailandei, recunoscută pentru gustul său intens iute, acru și aromat.
"Minunea"
Timp de un deceniu, Thailanda, Malaezia, Indonezia, Filipine și Coreea de Sud au fost prezentate drept miracole economice. Marile bănci, fondurile speculative străine și chiar FMI însuși vorbesc despre "miracolul asiatic": rate de creștere de două cifre, investiții în creștere, bule imobiliare, piețe bursiere umflate. Dar toate acestea se bazează pe un model periculos: împrumuturi externe ieftine, deficite de cont curent, grad excesiv de îndatorare și control minim al riscurilor.
Thailanda absoarbe fluxuri masive de capital pe termen scurt. Băncile sale acordă credite generoase pentru proiecte de infrastructură și imobiliare pe termen lung, utilizând finanțări în dolari pentru a susține investiții solicitate de clienți și operațiuni speculative.