Ploile abundente provoacă tot mai des inundații în București, însă noi investiții în infrastructura de canalizare ar putea reduce această problemă. Apa Nova a finalizat deja primul rezervor pentru preluarea apelor pluviale în exces și pregătește un al doilea proiect, în cadrul unui plan amplu de modernizare a sistemului.
Adrian Ursu: Suntem la sfârșitul unei veri extrem de secetoase. Am intrat deja în toamna, care pare să fie și ea sub aceleași auspicii. Sigur că sunt două întrebări. Una, pe de o parte, dacă a existat sau există vreodată riscul ca Bucureștiul să rămână fără apă sau să fie nevoit Capitala să raționalizeze consumul de apă.
Și doi, dacă după o astfel de perioadă de secetă vin fenomenele meteo extreme și riscăm din nou inundații urbane, așa cum s-a mai întâmplat?
Mădălin Mihailovici, director general Apa Nova: În primul rând, răspund la prima întrebare. Într-adevăr, o vară secetoasă. Pentru București a fost mai mult decât o vară secetoasă.
După cum bine știți, au avut loc reparațiile la barajul de la Vidraru. A fost o golire controlată. Eu zic că a fost o corelare perfectă între Hidroelectrica, Administrația Bazinală Argeș-Vedea și Administrația Națională a Apelor Române și, bineînțeles, Apa Nova București. Lucrările s-au finalizat cu succes. Orașul nu a suferit de lipsa apei. Referitor la București, cetățenii și, nu numai cetățenii Bucureștiului, trebuie să știe că avem trei fabrici de potabilizare a apei ultramoderne. De asemenea, avem două surse de alimentare cu apă: Argeș și Dâmbovița. Din punctul meu de vedere, nu are cum să rămână fără apă decât dacă se fac greșeli tehnice, nu grave, ci foarte grave.
Referitor la fenomenele de inundație urbană, îmi place că, de obicei, toamna-primăvara putem aștepta precipitații importante, cantități mari de apă în timp foarte scurt. Dar cel mai important lucru este ca oamenii să înțeleagă că sistemul de canalizare nu este un sistem de apărare împotriva inundațiilor, mai ales un sistem de canalizare așa cum este Bucureștiul și alte mari orașe din lumea aceasta, în special, să zicem, zona fostă est-europeană, în care avem sistemul de canalizare de tip unitar. Adică atât cantitatea de apă uzată, apa menajeră uzată, cât și cantitățile de precipitații trebuie să fie transportate prin sistemul de canalizare.
Adrian Ursu: Există teza pe care au folosit-o și mai mulți primari, și anume că niciun sistem de canalizare din România, cel puțin, nu e proiectat să facă față unui debit mare și mai ales unor precipitații de mai mult de 50l/m² într-un timp foarte scurt. De la 50l/m² încep problemele?
Mădălin Mihailovici: Ideea este foarte simplă. Nu pot să spun că am 30, 40-50 sau 60l/m² cu siguranță, cu cât cantitatea de precipitații este mai mare într-un timp foarte scurt, cu siguranță că el nu va face față. Dar este foarte adevărat că veneam pe zona est-europeană. Sistemele de canalizare au fost proiectate în general la anii 60-70-80. Orice s-a dezvoltat în această perioadă, de la dezvoltarea urbană, de la dezvoltarea tehnologiei, de la grad de antropizare al orașului, lucrurile sunt total schimbate. Toată lumea caută soluții, astfel încât acest exces de cantitate de apă într-un interval de timp foarte scurt să poată să fie eliminate fără să existe probleme. Și am zis că vreau să dau un exemplu.
Precipitațiile de la sfârșitul lunii iunie, când în 11 ore, 22 de minute am tranzitat peste opt virgulă 3 milioane de metri cubi de apă prin sistemul de canalizare al Bucureștiului și prin caseta de ape uzate.
Adrian Ursu: Media unei zile obișnuite fiind de?
Mădălin Mihailovici: De a tranzita?
Adrian Ursu: Da.
Mădălin Mihailovici: Câteva sute de mii de metri cubi de apă pe zi pe zi. Cantitatea de precipitații a fost de 70,97.
71 de litri pe metru pătrat în 11 ore și 22 de minute cum v-am spus, la un grad de antropizare totală sau semi-totală a orașului, care este de 80%.
Haideți să luăm ceea ce s-a întâmplat în zona Barcelonei și a zonei metropolitane a Barcelonei acum 2 săptămâni. Ați văzut că apa era șiroaie în cartiere ale Barcelonei și în zona metropolitană a acesteia. Au avut o cantitate de 100l/m², dar atenție, cu un grad de antropizare sub 60%. Ce înseamnă asta? Înseamnă că am avut o precipitație mai mare decât precipitația de acolo. Deci, Bucureștiul, că ne place, că nu ne place, are totuși un rezervor, dar care este un rezervor dinamic,
de aceea a și fost posibilă să ducem 8,3 milioane de metri cubi în cele 11-22 de ore.
Am dus în 2014 aproape 11 milioane de metri cubi de apă. Acumularea Lacul Morii la maxim la rasa sau un pahar plin de apă are 12 milioane de metri cubi. La un nivel normal de funcționare, Lacul Morii are 8,5 milioane de metri cubi. Și gândiți-vă că am dus debite de peste 180-200, chiar 220 de metri cubi pe secundă.
Adrian Ursu: Știu, dar performanța asta pe plătitorul de taxă nu îl interesează, pe de o parte, nu îl ajută să se descurce în momentul acela. El vrea să știe dacă există vreo soluție pentru ca tipul ăsta de incident-eveniment să fie nu atât de grav sau nu atât de frecvent. Există posibilitatea unei investiții suplimentare? Există posibilitatea de a găsi o soluție reală sau trebuie să ne obișnuim. Dacă plouă mult, știm că asta se va întâmpla, stăm acasă...
Mădălin Mihailovici: Am rezistat la precipitațiile cu o intensitate foarte mare. Gândiți-vă că am solicitat un sistem de canalizare care, cum să spun, dacă compar cu sistemul circulator uman, îl pun să alerge maraton, dar să facă maratonul în viteză.
Gândiți-vă ce presiune există pe colectoarele mari, pe colectoarele mai mici și pe conductele de serviciu. Dar cu siguranță lucrurile se vor vedea. Am finalizat un rezervor de stocare în zona Sectorului 3, la Lunca Cetății, 2.100 metri cubi, am început rezervorul din zona depresionară Șincai Tineretului, Timpuri Noi. În parcul de la Tineretului am ieșit deja cu fundația la suprafața terenului.
Suntem în avans cu peste două luni de zile cu lucrările. Avem și alte zone în care ne gândim să amplasăm aceste rezervoare.
De asemenea, anul următor începe investiția unui descărcător de ape mari în albia Dâmboviței, aval de nodul hidrotehnic de la Popești, zona Midocarului de la de la Vitan.
