Dacă tendințele actuale se mențin, producătorii europeni ar putea renunța până la sfârșitul deceniului la încercarea de a concura cu rivalii lor chinezi, pe fondul temerilor legate de pierderi masive de locuri de muncă. Avertismentul vine de la președintele Camerei de Comerț a Uniunii Europene în China, Jens Eskelund, relatează The Guardian.
După principiul „dacă nu-i poți învinge, alătură-te lor”, Jens Eskelund spune că firmele europene care activează în China se gândesc acum că modelul „Fabricat în China pentru China” ar putea fi înlocuit cu „Fabricat în China pentru întreaga lume”.
Eskelund, care conduce influenta organizație cu sediul la Beijing, spune că producătorii europeni ar putea ajunge la o răscruce existențială până la sfârșitul deceniului și s-ar putea întreba: „Ce rost mai are comerțul?”
UE adoptă o atitudine tot mai dură față de China, în condițiile în care deficitul comercial a ajuns la un nivel record de un miliard de lire sterline (1,18 miliarde de euro) pe zi, iar la Bruxelles, Berlin și Paris crește apetitul pentru protecționism.
În acest context, Eskelund crede că statele europene ar putea fi nevoite să își schimbe politicile, astfel încât producătorii lor să poată deveni parte din lanțurile de aprovizionare ale firmelor chinezești, în loc să fie tratați drept concurenți ai acestora.
Eskelund, care este și director general al operațiunilor din China ale grupului de transport maritim Maersk, a invocat un raport Goldman Sachs. Potrivit acestuia, exporturile chinezești vor reduce produsul intern brut al UE cu 0,5% până la sfârșitul deceniului, iar pe cel al Germaniei cu până la 0,9%.
„Asta ridică întrebarea: dacă comerțul cu China aduce o valoare negativă, de ce să mai facem comerț?”, spune omul de afaceri danez. „Dacă ajungi brusc într-o situație în care comerțul creează multă valoare pentru o parte, dar distruge valoare pentru cealaltă, țările vor începe să se întrebe de ce mai fac comerț”.
Eskelund a descris un posibil scenariu apocaliptic, în care industria prelucrătoare ar dispărea din țările europene, cu pierderi masive de locuri de muncă, prăbușirea bazei de impozitare, un șomaj care s-ar putea transmite de la o generație la alta și costuri tot mai mari cu ajutoarele sociale.
Vorbind la Bruxelles, unde a avut întâlniri succesive cu oficiali ai Comisiei Europene pentru a le transmite perspectiva de la Beijing, el a explicat că Europa se află într-un moment de cotitură.
„Dacă ne creăm noi dependențe, asta ar putea duce, în cele din urmă, la pierderea capacității Europei de a-și decide propriul viitor”, a adăugat Eskelund, vorbind despre pierderi masive de locuri de muncă și destrămarea comunităților.
Această amenințare existențială începe deja să se facă simțită în industria auto, în cea chimică și în sectorul energiei regenerabile din Europa. Industria auto germană este lovită din două direcții: profituri mai mici în China și concurență ieftină pe propria piață din partea unor companii chinezești precum BYD, Geely și SAIC Motor.
Săptămâna trecută, BMW a anunțat că vânzările sale în China au scăzut cu 22% în primele nouă luni ale anului, în linie cu așteptările privind o cerere internă slabă, și a emis al doilea avertisment privind profitul din acest an.
Eskelund nu agreează expresia „șocul chinezesc 2.0”, folosită pentru a descrie efectul pe care creșterea uriașă a exporturilor de mașini, produse chimice și componente l-a avut asupra industriei din UE în ultimii cinci ani. El crede că fenomenul n-ar fi trebuit să fie o surpriză, pentru că planurile Beijingului de a înlocui importurile au fost tema constantă a ultimelor trei planuri cincinale, de la adoptarea strategiei „Made in China” în 2015.
„Nu-mi place prea mult expresia «șocul chinezesc 2.0», pentru că ceea ce se întâmplă nu ar trebui să fie un șoc: totul este scris în planurile lor cincinale, așa că ar fi trebuit să poți anticipa”, precizează Eskelund.
„Dovada este că China s-a concentrat cu precizie de laser pe reducerea propriilor dependențe în ultimii 30 de ani”, a adăugat el, arătând că, în paralel, importurile au scăzut.
Un raport recent al Centre for European Reform (CER) a îndemnat Germania să înceteze să mai „admire” Beijingul și să își schimbe strategia, în condițiile în care cel mai nou plan cincinal al Chinei (2026–2030) pune și mai mult accent pe „autosuficiență”.
„China este hotărâtă să înlocuiască importurile în puținele sectoare în care încă depinde de furnizori străini”, scrie CER.
Sectoarele vizate în cel mai recent plan cincinal al Chinei sunt inteligența artificială, calculul cuantic, robotica, tehnologiile inteligente și verzi, biofabricația, interfețele creier-computer și comunicațiile 6G.
Panourile solare, turbinele eoliene, roboții, mașinile autonome și cipurile avansate fac parte din noua strategie a Chinei pentru dominația globală.
Sfatul lui Eskelund pentru aceste industrii din Europa este să nu se ascundă, ci să se pregătească, pentru că China își va duce planurile la capăt. Odată ce o strategie este decisă la Beijing, stimulentele, facilitățile fiscale și subvențiile ajung pe rând la regiuni, orașe și sate. Oficialii din toată țara știu pe ce să se concentreze și ce au de făcut, explică el.
Sfatul său pentru liderii UE: „Dialogați cu China și discutați cum să ajungem la un punct în care toată lumea vede că se creează valoare pentru ambele părți”. Eskelund crede că Beijingul înțelege acest lucru.
Deși ideea poate părea evidentă, Eskelund spune că Europa are nevoie de o schimbare fundamentală de abordare.
„China a fost mereu foarte concentrată pe rezultate, în timp ce Europa s-a concentrat mai mult pe principii. Asta ridică întrebarea dacă respectarea principiilor nu duce la rezultate nedorite”, mai susține Eskelund.
Opinia exprimată în unele cercuri, inclusiv în Marea Britanie, potrivit căreia dezechilibrul comercial ar putea fi corectat prin creșterea exporturilor este pur și simplu o „fantezie”, spune Eskelund. Excedentul comercial al Chinei față de restul lumii ar urma să depășească anul acesta recordul de 1.200 de miliarde de dolari (900 de miliarde de lire sterline) din 2025.
Eskelund mai precizează că multe companii încă fac bani buni în China, însă concurența acerbă din lanțurile de aprovizionare ale țării, combinată cu o monedă subevaluată cu aproximativ 30%, îi lasă pe europeni mult în urmă.
„Ce vedem acum este că în aproape toate ramurile industriale, aproape oriunde în lume, ai cel puțin un concurent chinez, probabil chiar mai mulți”, explică acesta. „Pur și simplu, în majoritatea industriilor este foarte, foarte greu să concurezi cu chinezii”.
Renunțarea la comerț nu este însă soluția. Dacă nu-i poți învinge, alătură-te lor. Iar asta se întâmplă deja, potrivit constatărilor Camerei.
„Una dintre modalitățile prin care pot concura cu lanțul de aprovizionare chinezesc este să devină ele însele parte din acest lanț”, spune Eskelund. „Pentru multe companii, nu profitul obținut în China contează cel mai mult, ci felul în care lanțurile de aprovizionare chinezești îți permit să concurezi pe piața globală”.
Asta ar putea însemna fabricarea produselor în China, prin parteneriate locale cu companii europene, și integrarea în lanțurile globale de aprovizionare împreună cu firme chinezești.
„Este o evoluție față de vremurile în care veneai în China ca să deservești piața chineză, în China, pentru China. Acum a devenit: fii în China, pentru lume. Cred că e o schimbare destul de importantă”, adaugă Eskelund.
Pentru mulți dintre membrii Camerei, această abordare a adus în ultimul an o „creștere a încrederii”.
„Aceasta s-a dovedit a fi una dintre modalitățile prin care companiile se adaptează: confruntate cu o piață chineză saturată, încep să exploreze exporturile”, mai spune el.
