O singură zi de grevă în care unul din cinci angajați nu iese la muncă ar costa economia României aproximativ 210 milioane de euro, potrivit unui calcul făcut pe baza PIB-ului din 2025. Suma pare mică în comparație cu marile economii ale Europei, unde factura trece de un miliard de euro pe zi, însă întrebarea a devenit actuală într-un moment în care valul de greve și proteste se extinde de la Madrid la Paris, Roma și Bruxelles, scrie Euronews.
Ultima dată când cele mai mari două sindicate din Spania au declanșat împreună o grevă generală, în noiembrie 2012, țara se afla în plină criză a austerității. 14 ani mai târziu, angajații spanioli vor încerca din nou să oprească țara în loc.
De data aceasta, nemulțumirile țin de lucrurile de bază și sună aproape la fel la Madrid, Paris, Bruxelles sau Roma: chirii pe care oamenii și le pot permite, salarii care să țină pasul cu prețurile și servicii publice care să funcționeze.
Greva de 24 de ore convocată pentru miercuri de sindicatele Comisiones Obreras (CCOO) și Unión General de Trabajadores (UGT) are loc cu 18 zile înainte de alegerile generale anticipate din Spania, programate pe 29 noiembrie.
Spania nu este singură.
Franța a avut pe 5 noiembrie o zi națională de greve și proteste împotriva scumpirilor. Sindicatul italian CGIL a anunțat o grevă generală pentru 20 noiembrie, iar sindicatele din Belgia au amenințat cu una în săptămâna care începe pe 23 noiembrie.
Anul trecut a fost deja unul excepțional.
Datele preliminare ale Institutului European al Sindicatelor (ETUI), un centru de cercetare cu sediul la Bruxelles, arată că 2025 a fost anul cu cele mai multe greve din UE din 1991 încoace.
Rămâne întrebarea care economii plătesc cel mai mult.
Germania ar plăti cea mai mare factură
Cel mai simplu mod de a compara țările este să aplici aceeași formulă pentru fiecare dintre ele.
Se ia producția economică anuală a unei țări, măsurată prin produsul intern brut (PIB), și se împarte la 365, pentru a obține producția unei singure zile. Apoi se pornește de la ipoteza că unul din cinci angajați nu mai lucrează și că, odată cu ei, se pierde aproximativ o cincime din producția acelei zile.
Pe această bază, Germania, cea mai mare economie a Europei, ar pierde circa 2,5 miliarde de euro într-o singură zi, potrivit datelor Eurostat privind PIB-ul din 2025.
Pe locul doi se află Franța, cu aproximativ 1,6 miliarde de euro, urmată de Italia, cu circa 1,2 miliarde de euro.
Spania ar pierde aproximativ 930 de milioane de euro. Economia sa a produs anul trecut 1.690 de miliarde de euro, adică în jur de 4,6 miliarde de euro pe zi.
Economiile mai mici au și facturi mai mici. O grevă de aceeași amploare ar costa Belgia aproximativ 350 de milioane de euro, iar Portugalia circa 170 de milioane de euro.
În acest clasament, România se situează la mijloc: cu o pierdere estimată la 210 milioane de euro pe zi, ar plăti mai mult decât Portugalia, dar mai puțin decât Belgia. Cifra pornește de la o producție economică de aproximativ un miliard de euro pe zi și arată, de fapt, decalajul care încă desparte economia românească de marile economii ale Uniunii: o zi de grevă la aceeași scară ar costa Germania de aproape douăsprezece ori mai mult, iar Franța de aproape opt ori mai mult.
Este o estimare aproximativă. Grevele se distribuie rareori uniform: lovesc cel mai puternic transporturile, școlile și serviciile publice, în timp ce multe fabrici și birouri continuă să funcționeze.
De ce o mare parte din factură nu se plătește niciodată
Conturile naționale spun o poveste mai liniștitoare decât estimările de costuri publicate înaintea fiecărei greve.
Franța este cel mai bun caz de studiu, pentru că statisticienii săi au măsurat de mai multe ori efectul grevelor. Banca Franței a estimat că grevele împotriva reformei pensiilor din martie și aprilie 2023 au redus creșterea economică a țării cu aproximativ 0,1 puncte procentuale în primul trimestru al acelui an.
Ulterior, banca a constatat o recuperare de circa 0,1 puncte în al doilea trimestru. Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a activității pierdute a revenit în decurs de trei luni.
Banca Franței a observat că rezultatul era în linie cu cel al institutului național de statistică, INSEE, care estimase că mișcările sociale din primăvara lui 2018 reduseseră PIB-ul cu aproximativ 0,1 puncte.
Explicația este simplă: o grevă nu este ca un incendiu care distruge stocurile. Marfa tot ajunge să fie expediată, programarea la spital este mutată, iar fabrica lucrează un schimb în plus săptămâna următoare.
Unele pierderi sunt totuși definitive și cad pe umerii anumitor oameni. Greviștii pierd salariul pe o zi. Guvernele pierd taxele pe o activitate care nu mai are loc. Companiile aeriene și hotelurile nu pot recupera un zbor anulat sau o cameră rămasă goală.
Belgia arată că adevăratul risc este repetiția
Belgia arată ce se întâmplă atunci când grevele încetează să mai fie evenimente izolate.
Potrivit ETUI, țara a pierdut în 2025 un număr de 1.354.845 de zile de muncă din cauza grevelor, adică 313 zile la fiecare 1.000 de angajați. Astfel a fost doborât recordul anterior, de 299 de zile, stabilit în 1993.
Diferența față de vecini este mare.
În Țările de Jos, 23 de greve au dus în 2025 la pierderea a aproape 60.000 de zile de muncă, potrivit Biroului Central de Statistică (CBS).
În Germania, Institutul de Cercetare Economică și Socială (WSI) estimează că în 2025 s-au pierdut circa 645.000 de zile, sub tendința pe termen lung, într-o economie de aproape șapte ori mai mare decât cea a Belgiei.
Exact acest lucru le scapă estimărilor punctuale. O singură zi de grevă se recuperează rapid, dar grevele lunare lasă o urmă durabilă asupra economiei.
Rețeaua electrică va da primul bilanț
Spania are o metodă neobișnuită de a măsura câți oameni intră în grevă: consumul de electricitate.
În timpul grevei generale din noiembrie 2012, Ministerul de Interne a anunțat că, la primele ore ale dimineții, cererea de energie electrică era cu 11,4% sub nivelul obișnuit pentru acel moment al zilei, folosind datele operatorului de rețea Red Eléctrica. La greva din martie 2012, scăderea la aceeași oră fusese de 15,4%.
Datele din rețeaua electrică vor oferi probabil și miercuri prima estimare a participării, înainte ca sindicatele și guvernul să-și publice propriile cifre, de obicei foarte diferite.
Transportul aerian rămâne incert. Până luni, guvernul nu publicase serviciile minime pentru zboruri pe durata grevei, deși personalul aeroporturilor și al companiilor aeriene este inclus în apelul la grevă.
Investitorii abia au reacționat
Deocamdată, piețele nu par îngrijorate. Indicele spaniol IBEX 35 a închis ședința de luni la 19.742,5 puncte, în creștere cu 14,1% de la începutul anului și la aproximativ 3% sub maximul istoric de 20.356,5 puncte.
Companiile cele mai expuse unei zile de grevă au evoluat chiar mai bine.
Acțiunile Meliá Hotels International, unul dintre cele mai mari lanțuri hoteliere din Spania, au crescut cu 38% în acest an. Aena, care administrează majoritatea aeroporturilor spaniole, a urcat cu 21%.
Pentru investitori, o zi de grevă este ca o furtună care întârzie zborurile pentru o zi. Belgia arată însă și cealaltă posibilitate: greve atât de dese încât devin o trăsătură permanentă a economiei.
Pentru Spania, costul grevei de miercuri se va măsura în ore de muncă pierdute. Dacă valul mai larg de proteste va schimba ceva se va decide la urne, pe 29 noiembrie.
