Prețurile gazelor s-au triplat în 2026, iar depozitele UE sunt la un nivel minim record. Analiștii explică ce înseamnă acest lucru pentru facturile de iarnă și cât ar putea dura situația, scrie Euronews.
După 2022, Europa și-a făcut o promisiune: iarna ei nu va mai depinde niciodată de o țară aflată în război.
Patru ani mai târziu, depinde din nou. S-a schimbat doar țara.
În timp ce atenția publicului s-a concentrat mai ales pe petrol și motorină, o criză potențial mai gravă s-a acumulat în zona gazelor naturale.
Analiștii avertizează acum că Europa ar putea fi nevoită să-și reducă consumul de gaze pentru a rezista până la sfârșitul lunii martie, în condițiile în care depozitele intră în iarnă cu cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată pentru această perioadă a anului.
„Producția de energie eoliană și temperaturile vor determina cât de tensionată va deveni aprovizionarea cu gaze a Europei în această iarnă și cât de mult vor crește prețurile”, a declarat Ana Maria Jaller-Makarewicz, analistă-șefă pentru energie în Europa la Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară (IEEFA).
„Reducerea cererii rămâne cea mai importantă pârghie aflată sub controlul Europei”, a adăugat ea.
Cât de mult au crescut prețurile gazelor în Europa?
Contractul olandez TTF, prețul de referință pentru gaze în Europa, se tranzacționa la începutul lui ianuarie la aproximativ 28 de euro pe megawatt-oră.
Luni, prețul s-a menținut în jurul a 96 de euro, după ce a atins pentru scurt timp 97,64 de euro, cel mai ridicat nivel din decembrie 2022. Este o creștere de aproximativ 234% de la începutul anului.
Prețurile rămân totuși departe de vârful din august 2022, de peste 340 de euro.
Îngrijorarea nu ține însă atât de nivelul actual, cât de direcția în care se îndreaptă.
Unde au dispărut gazele Europei?
Războiul cu Iranul și închiderea Strâmtorii Ormuz au tăiat accesul Europei la unul dintre principalii săi furnizori: Qatarul.
Gazul natural lichefiat (GNL) din Orientul Mijlociu a reprezentat anul trecut aproximativ 8% din importurile de GNL ale UE, potrivit think tank-ului Bruegel, cu sediul la Bruxelles.
Din luna mai, nu a mai sosit nicio livrare.
Ponderea poate părea mică. Însă pe o piață globală tensionată, fiecare încărcătură lipsă trebuie înlocuită cu una pentru care licitează și cumpărătorii din Asia.
La orizont se conturează și un al doilea gol. GNL-ul rusesc reprezenta încă aproximativ o cincime din importurile de GNL ale UE în trimestrul al doilea, potrivit Bruegel.
Din ianuarie 2027, UE îl va interzice complet.
„În raport, interdicția asupra GNL-ului rusesc care începe în ianuarie 2027 este inclusă în calculul care arată că UE ar putea fi nevoită să folosească cu aproximativ 7% mai puține gaze decât iarna trecută”, a declarat Jaller-Makarewicz, referindu-se la studiul IEEFA publicat la începutul acestei luni.
De ce sunt atât de îngrijorătoare nivelurile din depozitele de gaze ale Europei?
Fără gazul din Qatar, Europa nu și-a putut reface rezervele în această vară.
Pe 24 octombrie, depozitele UE erau pline în proporție de 74,6%, potrivit Bruegel. Cu un an înainte, nivelul era de 82,9%. În 2023, depozitele erau aproape pline, la 98,5%.
Potrivit IEEFA, este cel mai scăzut nivel pentru această perioadă a anului de la începutul înregistrărilor, în 2011.
Cel mai îngrijorător este faptul că rezervele au încetat să crească. În săptămâna încheiată pe 24 octombrie, variațiile zilnice au fost în jurul valorii de zero, iar unele țări au început deja să folosească stocurile de iarnă înainte de noiembrie.
În Austria, de exemplu, nivelul depozitelor a scăzut de la 69,3% la jumătatea lui octombrie la 67,2%, față de 84% acum un an.
Compania de cercetare în domeniul energiei Wood Mackenzie se așteaptă acum ca depozitele europene să fie pline doar în proporție de 17-20% la sfârșitul lunii martie, cu câteva puncte mai puțin decât în prognoza sa anterioară.
Această estimare pornește de la premisa unei ierni normale și a încheierii conflictului din Orientul Mijlociu în acest an, cu Qatarul și Emiratele Arabe Unite revenind la producția obișnuită de GNL la începutul lui 2027, potrivit lui Tom Marzec-Manser, directorul companiei pentru gaze și GNL în Europa.
„Dacă va fi o iarnă geroasă – ceea ce nu este scenariul general acceptat, din cauza El Niño – nivelurile din depozite ar putea fi și mai scăzute”, a declarat Tom Marzec-Manser, director pentru gaze și GNL în Europa la Wood Mackenzie.
În acest caz, prețurile ar crește și mai mult, a precizat el, pentru că Europa ar licita mai sus decât Asia pentru încărcăturile disponibile.
Pentru Europa, încheierea iernii cu depozitele aproape goale ar impune o reumplere mai amplă vara viitoare, ceea ce ar împinge din nou prețurile în sus.
Cât ar putea dura prețurile ridicate?
Nici măcar un sfârșit rapid al războiului nu ar aduce o ușurare imediată.
„Chiar presupunând că conflictul se încheie până la sfârșitul anului și că producătorii din Orientul Mijlociu încep să-și reia operațiunile de GNL la începutul anului viitor, considerăm în continuare că va fi nevoie de timp până în toamna lui 2028 pentru ca piața globală de GNL să revină la echilibru”, a declarat Marzec-Manser.
„Asta înseamnă că prețurile angro ale gazelor vor rămâne ridicate în Europa în mare parte din această perioadă”, a adăugat el.
Așadar, cât de mult ar putea crește factura ta?
Contractele futures TTF pentru lunile de iarnă care urmează se tranzacționează la aproximativ 95 de euro pe megawatt-oră, de aproape trei ori mai mult decât media de aproximativ 36 de euro din iarna trecută.
Diferența înseamnă aproximativ șase eurocenți pentru fiecare kilowatt-oră de gaz.
Pentru o locuință obișnuită încălzită cu gaz, care consumă în jur de 10.000 de kilowați-oră între noiembrie și martie, asta ar adăuga aproximativ 600 de euro doar la costul energiei.
Cu o cotă medie de TVA de 20%, suma urcă la aproximativ 715 euro.
Prețurile pentru consumatorii casnici începuseră deja să crească. Gazul pentru uz casnic costa, la începutul lui septembrie, în medie 11,9 eurocenți pe kilowatt-oră în capitalele UE, cu 12% mai mult decât în februarie, potrivit Indicelui prețurilor la energie pentru gospodării (HEPI), realizat de Energie-Control Austria, MEKH și VaasaETT.
Cât din creșterea prețurilor angro va ajunge la fiecare familie va depinde de locul în care trăiește și de tipul de contract pe care îl are. Contractele cu preț fix, tarifele reglementate și sprijinul guvernamental pot amâna sau atenua impactul.
Poate Europa să treacă de iarnă reducând consumul?
O parte din reducerea cererii s-ar putea produce oricum, a explicat Jaller-Makarewicz, pentru că prețurile mari îi determină pe unii consumatori să folosească mai puțin.
Pentru gospodării, măsurile sunt simple.
Reducerea temperaturii de pe termostat cu un grad ar putea aduce economii de până la 10% la facturile la energie, potrivit lui Jaller-Makarewicz. Scăderea temperaturii apei calde și izolarea locuinței împotriva curenților de aer ajută și ele.
Întrebată dacă Bruxelles-ul ar trebui să coordoneze de acum reducerea consumului, în loc să aștepte o explozie a prețurilor, ea a sugerat o abordare comună, cu flexibilitate la nivel național.
„Bruxelles-ul ar putea oferi un cadru pentru atingerea acestei ținte, permițând fiecărui stat membru să aplice măsuri adaptate pieței sale interne de gaze”, a declarat aceasta.
Soluția pe termen lung, în opinia ei, este ca Europa să continue să reducă cantitatea de gaze de care are nevoie.
„Fiecare nou proiect de energie regenerabilă, fiecare sistem de stocare în baterii și fiecare modernizare a rețelei contribuie la reducerea dependenței Europei de gaze”, a spus ea. Cererea de gaze a UE a scăzut cu 17,7% între 2021 și 2025, ceea ce analista a numit un tampon esențial în fața deficitelor de aprovizionare.
Acest tampon este acum pus la încercare.
După 2022, Europa și-a schimbat furnizorii. Nu și-a schimbat însă gradul de dependență față de ei. Iar în această iarnă, dacă situația se va transforma sau nu într-o criză ar putea depinde mai puțin de Bruxelles și mai mult de cât de geros va fi ianuarie și cât de puternic va bate vântul.
