Nicolae Ceaușescu a decis în anii '80 ca România să își plătească întreaga sa datorie externă. Până în 1989 țara noastră era pe zero, însă cu multe sacrificii și durere din partea cetățenilor și zeci de tone de aur vândute.
„România avea în 1964 un tezaur la Banca Națională, care era fusese foarte mult diminuat, sub 100 de tone. Până în pragul anului 1989 rezerva de aur a început să se refacă ușor. În 1981, România a intrat în încetare de plăți. Ceaușescu a luat decizia la nervi de a plăti datoria externă a țării.
A decis să întrerupă relațiile cu băncile străine, și cu Fondul Monetar Internațional, și cu Banca Mondială și să plătească întreaga datorie, care era atunci la peste 11 miliarde de dolari, sumă foarte mare în vremea aceea", a povestit în exclusivitate pentru Antena 3 CNN, Adrian Vasilescu, consilier onorific la Banca Națională a României.
Încetarea de plăți de atunci, din 1981, a fost un eveniment dureros și un eveniment rar în istoria României. Cum a plătit România întreaga sa datorie? „Am plătit cu puțina rezervă de valute pe care o avea în țară. Da', foarte puțină și pe urmă a plătit cu ce am putut să exportăm din producția industrială și restul a fost plata prin exporturi alimentare și tot n-a ajuns.
Și atunci au decis să umblăm la aur. Din 1985, până în 1988, România a vândut aur ca să plătească datoria externă. S-au vândut aproape 30 de tone de aur", a explicat Adrian Vasilescu.
Acesta a povestit că Banca Națională a României consideră că Nicolae Ceaușescu a luat cu regret decizia de a vinde din aurul țării.
„Avem motive să credem că Ceaușescu a făcut actul ăsta cu mare regret și în situația de a nu fi avut altă soluție. Ceaușescu a decis imediat după plata României, ca țara să înceapă să cumpere aur. De asta credem aici, la Banca Națională, că decizia pe care a luat-o de a vinde aur a regretat-o, pentru că imediat a fost urmată de o decizie de a recumpăra aur. A cumpărat atât cât a putut până în decembrie 1989", a spus consilierul onorific la Banca Națională a României.