A lăsat România pentru Germania și a învățat să aducă alinarea celor care au nevoie. „Am stat lângă o doamnă până și-a dat ultima suflare. Am ținut-o de mână. A știut că nu va muri singură”

”Iubesc oamenii, iubesc viața, iubesc meseria pe care o fac. Toți vom ajunge acolo, la bătrânețe, la acel capăt de drum, și cineva ar trebui să ne fie aproape. Singurătatea doare și acești oameni, acum fără posibilitatea de a se mai ajuta, unii dintre ei blocați în lumea lor din cauza unor afecțiuni neurologice, nu trebuie să fie singuri. O vorbă bună, caldă, o atingere de mână înseamnă mult pentru ei. Răspunsul lor poate fi un zâmbet, o îmbrățișare sau o lacrimă de recunoștință”, a povestit Livia Zymny pentru Libertatea.

Cea mai puternică aminitire

Românca și-a amintit și de momentul când a fost alături de o bătrână când și-a dat ultima suflare. Livia este și printre cei cea pe umerii căreia care dificila misiune de a anunța rudele atunci când un bătrân se stinge.

„Nu e ușor, nu le poți spune oamenilor în față, direct că au pierdut pe cineva drag. Trebuie să o faci cu foarte mult tact și cu mult bun simț. O dată, am stat lângă o doamnă până și-a dat ultima suflare. Am ținut-o de mână. A știut că nu va muri singură, ceea ce a fost foarte important pentru ea. Mai alină suferința cauzată de iminenta apropiere a morții. Pentru mine a fost un șoc”.