Pentru planificatorii militari israelieni, uzina de îmbogățire nucleară Fordo este echivalentul "Muntelui Destinului": o facilitate subterană extrem de bine păzită, aflată la aproape o jumătate de kilometru sub un munte, protejată de sisteme de apărare aeriană și amplasată strategic în apropierea orașului religios Qom. Pentru Teheran, Fordo simbolizează dorința de a-și proteja programul nuclear – proiectată să reziste unui atac direct, adăpostește suficiente centrifuge și uraniu îmbogățit pentru a putea construi o armă nucleară, potrivit unei analize publicate de Financial Times.
Instalația este ascunsă sub rocă solidă și înconjurată de beton armat, ceea ce o face inaccesibilă pentru orice armă cunoscută public din arsenalul Israelului. În același timp, Fordo reflectă și anxietățile strategice ale Iranului.
"Fordo este esența programului nuclear iranian", afirmă Behnam Ben Taleblu, cercetător principal la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD), un think-tank american.
Sâmbătă, Iranul a confirmat că Fordo a fost ținta unui atac, însă pagubele au fost limitate, conform agenției semi-oficiale ISNA, care a citat un purtător de cuvânt al organizației iraniene pentru energie atomică.
În schimb, Israelul ar fi reușit să distrugă uzina pilot de îmbogățire de la Natanz, potrivit directorului general al AIEA, Rafael Grossi, care a informat Consiliul de Securitate al ONU vineri. Rețelele electrice afectate au făcut ca sălile subterane cu centrifuge să devină, posibil, nefuncționale, conform imaginilor satelitare analizate de Institutul pentru Științe și Securitate Internațională (ISIS).
"Fără sprijinul SUA, Fordo va fi o țintă extrem de dificilă. Este foarte bine fortificată și adânc subterană. Nu cred că putem provoca daune majore acolo", a spus Danny Citrinowicz, expert în Iran la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv.
El a adăugat că Iranul "nu este încă în pragul colapsului nuclear" și că Fordo ar putea fi cea mai grea și, probabil, ultima țintă vizată de campania aeriană israeliană.
Fordo nu este o instalație unică în peisajul global. Marile puteri cu capacități nucleare dispun de buncăre similare: Raven Rock în SUA ("Pentagonul subteran"), muntele Yamantau din Rusia, bazele subterane nord-coreene și baza navală Longpo din China, care găzduiește submarine nucleare în tuneluri.
Totuși, Fordo este singura facilitate subterană de acest tip care a fost atacată direct – un gest care subliniază riscurile asumate de premierul israelian Benjamin Netanyahu în autorizarea atacurilor recente.
Iranul ar putea obţine 25 de kg de uraniu îmbogăţit "în doar 2-3 zile"
Iranul neagă că ar urmări dezvoltarea unei arme nucleare, iar serviciile de informații americane au conchis în evaluarea lor din acest an că programul militar nuclear iranian, suspendat în 2003, nu a fost reluat.
Totuși, dacă Iranul ar decide să treacă la construirea unei bombe, ISIS estimează că Fordo ar putea converti întregul stoc de uraniu îmbogățit – estimat la 408 kg în mai de AIEA – în uraniu de calitate militară suficient pentru nouă bombe, în doar trei săptămâni.
"Iranul ar putea obține prima cantitate de 25 kg de uraniu de calitate militară la Fordo în doar două-trei zile", avertizează ISIS.
Fordo este impenetrabilă
Diferențele dintre Fordo și Natanz reflectă istoria programului nuclear iranian și eforturile internaționale de a-l limita.
După ce existența Natanz a fost dezvăluită public în 2003, instalația a fost inclusă în monitorizarea ONU. Deși conține până la 16.000 de centrifuge, îmbogățirea uraniului s-a făcut la niveluri joase, destinate utilizării civile. Această uzină este amplasată la doar 20 de metri sub pământ.
Fordo, în schimb, este mult mai bine protejată geologic. Structura sa o face aproape imposibil de penetrat, inclusiv pentru bomba americană "Massive Ordnance Penetrator".
Construită în secret
Fordo a fost construită în secret și dezvăluită oficial în 2009, când SUA, Marea Britanie și Franța au publicat date clasificate despre existența instalației – un moment considerat de premierul britanic de la acea vreme, Gordon Brown, drept dovada "unei înșelăciuni în serie" comise de Iran.
Iranul a susținut legalitatea proiectului.
"Ce treabă aveți voi să ne spuneți ce să facem", declara atunci președintele Mahmoud Ahmadinejad.
Ulterior, Fordo a fost în centrul acordului nuclear semnat în 2015 (JCPOA), care impunea Iranului să transforme instalația într-un centru de cercetare, să reducă numărul de centrifuge și să suspende îmbogățirea pentru 15 ani, sub supravegherea AIEA.
Odată cu retragerea SUA din acord, în 2018, în timpul administrației Trump, Iranul a reluat îmbogățirea la un nivel ridicat.
O bombă nucleară construită rapid
După o explozie în 2021 la Natanz – atribuită Israelului – Iranul a pus în funcțiune centrifugele de la Fordo, îmbogățind uraniul la o puritate de 60%, ceea ce permite transformarea în uraniu pentru arme în câteva zile.
Dacă nu va fi complet distrusă, Fordo ar putea deveni elementul central al unei eventuale ieșiri din tratatul de neproliferare nucleară. Iranul ar putea înceta cooperarea cu AIEA și s-ar putea îndrepta rapid spre obținerea armei nucleare.
Autoritățile iraniene au amenințat anterior că vor răspunde în cazul unui atac asupra infrastructurii nucleare, ceea ce ar putea atrage SUA în conflictul deschis cu Israelul.
O instalaţie şi mai adâncă
Pe lângă Fordo, Iranul dezvoltă o altă instalație ultrasecurizată – situată în muntele Kūh-e Kolang Gaz Lā ("Muntele Pickaxe"), la sud de Natanz. Aceasta ar avea cel puțin patru intrări și o suprafață subterană extinsă, ceea ce o face mai greu de atacat.
Iranul nu a permis până acum accesul inspectorilor internaționali la această nouă locație, ceea ce alimentează temerile că ar putea fi folosită pentru producerea sau chiar asamblarea unei arme nucleare în caz de război.
"Întrebarea esențială este dacă Iranul ascunde, sau a ascuns deja, material fisionabil în Pickaxe sau în altă locație necunoscută", avertizează Behnam Ben Taleblu de la FDD.
Ştiri video recomandate
