Franța a trăit, marți, una dintre cele mai tensionate zile din ultimii ani. Sute de mii de liceeni, studenți și profesori au ieșit în stradă în toată țara, în ceea ce sindicatele au numit „actul III” al mobilizării, scriu CNN și BMF TV.
Cifrele diferă: în timp ce Ministerul de Interne a numărat 256.000 de manifestanți, dintre care 56.000 la Paris, organizațiile elevilor și studenților vorbesc despre 450.000, dintre care 100.000 doar în capitală.
Cursurile au fost suspendate total sau parțial în 891 de unități de învățământ. Marșurile au străbătut Parisul, Lyonul, Marseille, Toulouse, Rennes și zeci de alte orașe.
Un bilanț fără precedent
De la începutul protestelor, 215 elevi au fost răniți. Lor li se adaugă 85 de angajați din educație, printre care 34 de directori și directori adjuncți, și 715 polițiști și jandarmi.
Premierul Sébastien Lecornu a vorbit în fața deputaților despre „cel mai grav bilanț din ultimele decenii” în educație, în ceea ce privește numărul de angajați răniți.
„Ultraviolența a bătut la poarta liceelor și trebuie condamnată fără condiții”, a declarat premierul.
Poliția a făcut peste 6.000 de rețineri. Mai mult de 5.000 de persoane au ajuns în arest, iar 87% dintre ele sunt minori. Cei mai mulți nu au avut niciodată probleme cu legea.
Adolescentul care și-a pierdut mâna
Cel mai grav caz s-a petrecut luni, la Lens, în nord-estul Franței. Un elev de 15 ani și-a pierdut o mână după explozia unei grenade de dispersie, în fața liceului său. Potrivit primelor informații, tânărul ar fi ridicat grenada de jos. Ancheta va stabili exact ce s-a întâmplat.
„Evident, este o dramă. Mă gândesc la el și la familia lui. Este destul de tulburător, nu ai de ce să îți pierzi mâna la o manifestație”, a declarat ministrul de Interne, Laurent Nuñez.
Nu e singurul caz. La Tours, un alt elev și-a pierdut un ochi, în timp ce la Saint-Ouen-l'Aumône, lângă Paris, un licean a fost lovit în față de un proiectil tras cu lansatorul de grenade. Marți, polițistul care a tras a fost pus sub acuzare pentru violență.
Poliția internă franceză a deschis zece anchete. Pe pancartele din marșuri, mesajele împotriva poliției au fost aproape la fel de numeroase ca cele despre școli. „Bacul, nu bastoanele”, scria pe una dintre ele.
„Prea tineri ca să votăm, destul de mari ca să fim gazați”, scria pe alta.
Mélenchon, în stradă alături de elevi
Liderul stângii radicale, Jean-Luc Mélenchon, a mers în marșul de la Paris.
„Este un lucru incredibil ceea ce faceți și nu vă dați seama. Este cea mai puternică mișcare de tineret pe care am văzut-o în ultimii 50 de ani și nimeni nu poate spune că nu aveți dreptate, pentru că aveți dreptate”, le-a spus el liceenilor.
Guvernul acuză partidul lui Mélenchon că alimentează violențele. Lecornu a respins acuzațiile de represiune, dar a promis sancțiuni: „Dacă un membru al forțelor de ordine a încălcat ordinele superiorilor săi, va fi sancționat”.
Seara, finalul marșului parizian s-a transformat în confruntări cu poliția, în nori de gaze lacrimogene.
Trump: „Nu e vorba de școli”
Protestele au ajuns și pe agenda Casei Albe, iar președintele american Donald Trump a dat vina pe imigrație și pe islam, fără să ofere vreo dovadă.
„Ceea ce se întâmplă în Franța nu este altceva decât o migrație masivă scăpată de sub control. Nu este vorba despre școli, ci despre islamul care vrea să preia controlul asupra unei țări cândva mărețe”, a scris Trump pe Truth Social.
Marți seară, Emmanuel Macron și-a chemat miniștrii la Palatul Élysée pentru o analiză a situației.
Cum a pornit totul
Totul a început discret, explică CNN. Pe 21 septembrie, elevii liceului Saint-Exupéry dintr-o suburbie a Parisului s-au alăturat profesorilor aflați în grevă. Cereau mai mult personal și mai multe resurse.
Cererile lor au fost satisfăcute, iar greva s-a încheiat. Dar scânteia fusese deja aprinsă. În câteva zile, elevii au început să blocheze liceele din Paris și din împrejurimi. Apoi mișcarea s-a extins în toată țara, de la Lille până la Marseille.
„Este un număr fără precedent de școli implicate acum”, a declarat pentru CNN liderul elevilor Manès Nadel. Ministerul Educației, spune el, a fost „complet copleșit de criză”.
Peste 100 de licee au fost vandalizate de la începutul mișcării. Doar în regiunea Parisului, pagubele sunt estimate la 7 milioane de euro.
De ce sunt furioși elevii
Violența și viteza cu care s-au extins protestele au surprins pe toată lumea, dar nemulțumirile lor sunt însă vechi.
Elevii descriu un sistem de învățământ supraaglomerat, prost echipat și fără suficienți profesori. De ani buni circulă pe internet filmări cu săli de clasă fără destule bănci sau scaune sau cu elevi care află că ora nu se mai ține, pentru că profesorul lipsește și nu are cine să îl înlocuiască.
Explicația ține și de demografie: în 2010, Franța a avut un boom al nașterilor. Copiii de atunci sunt liceenii de azi, iar ei au ajuns în școli care au suferit ani la rând tăieri de buget.
Rezultatul se traduce în liceele care au astăzi mai puțini profesori decât în 2008, deși au cu 250.000 de elevi în plus. În învățământul de stat, 70% dintre clase au peste 30 de elevi.
Un Guvern fără bani și fără răspunsuri
Criticii spun că Guvernul a reacționat lent și nu a înțeles mesajul.
La început, autoritățile s-au concentrat pe prezența stângii radicale la baricade, pe nevoia unei intervenții ferme a poliției și pe costul pagubelor.
„Răspunsul Guvernului a fost iresponsabil și confirmă exact de ce sunt furioși elevii: pentru că nu sunt niciodată ascultați. Răspund doar prin represiune”, spune Manès Nadel.
Ministrul Educației, Édouard Geffray, s-a întâlnit vineri cu liderii elevilor. Nu s-a ajuns la niciun acord, astfel că, imediat după întâlnire, elevii au cerut o mobilizare masivă pentru marți.
Problema Guvernului e, în fond, una ce ține de bani. Executivul încearcă să treacă bugetul pe 2027 și să reducă deficitul la aproximativ 5% din PIB, iar asta nu se poate face fără tăieri dureroase.
Săptămâna trecută, dobânda la împrumuturile Franței pe zece ani a depășit pentru scurt timp 5%, cel mai ridicat nivel din 2002.
Bătălia pentru Élysée a început
Criza a dat startul unei curse feroce pentru președinție, între extrema dreaptă și extrema stângă, cu centrul în cădere în sondaje. Pentru stânga radicală, elevii sunt un electorat natural, însă pentru Guvern, sunt o sursă de dezordine și de presiune pe buget, exact în cel mai prost moment.
Totodată, istorianu e de partea guvernelor franceze. Protestele studențești din mai 1968 s-au transformat în cea mai mare grevă din istoria Franței. Unul dintre sloganurile de atunci era „Fiți realiști, cereți imposibilul”.
