O legendă medievală despre împăratul roman Magnus Maximus, care ar fi ajuns în Țara Galilor în secolul al IV-lea, ar putea avea un sâmbure de adevăr. Un arheolog de la Universitatea Oxford susține că a descoperit urmele unui fort roman în zona în care, potrivit poveștii, împăratul și-ar fi instalat tabăra, iar printre artefactele găsite se numără și monede din perioada în care acesta a domnit, scrie popularmechanics.com.
Împăratul roman Magnus Maximus a condus un teritoriu care se întindea din Spania până în Britania, la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr. Folclorul medieval susținea că acesta ar fi ajuns și în Țara Galilor, unde și-ar fi instalat tabăra pe cel mai estic vârf al dealurilor Preseli. Până acum, această poveste a fost considerată un mit. Până acum. Sau, mai exact, poate că nu a fost un mit.
Mark Merrony, cercetător asociat în arheologie la Universitatea Oxford, a scris că a descoperit dovezi care îl plasează pe Maximus în Țara Galilor, alături de o garnizoană militară care ocupa un fort construit cu aproximativ trei secole mai devreme.
Povestea galeză a lui Maximus începe cu o altă poveste: colecția medievală de legende galeze cunoscută sub numele de Mabinogion. Specialiștii consideră de multă vreme că personajul conducătorului din secolul al IV-lea, numit Macsen Wledig în aceste scrieri, îl reprezintă pe Maximus. „Visul lui Macsen Wledig” relatează ascensiunea împăratului la putere și povestește cum acesta a visat o femeie frumoasă, apoi a traversat marea până în Britania pentru a o găsi și a-i câștiga mâna. În timpul manevrelor sale militare de acolo, spune legenda, acesta a urcat pe Frenni Fawr, vârful de 1.300 de picioare (aproximativ 396 de metri) aflat în extremitatea estică a dealurilor Preseli. „Acolo și-a instalat împăratul cortul”, potrivit unei traduceri citate de revista Smithsonian.
Merrony consideră că legenda este mai mult decât folclor și și-a relatat propria căutare a urmelor lui Maximus într-un articol publicat în The Conversation. Căutările au început în 2002, când a excavat o vilă romană descoperită pentru prima dată în secolul al XIX-lea, aflată la aproximativ 29 de kilometri de locul în care crede acum că a identificat un fort, construit în secolul I și reutilizat ulterior, susține el, de Maximus și de trupele sale.
„Dacă Magnus Maximus a fost acolo, trebuie să fi existat și o armată acolo”, i-a spus Merrony publicației The Guardian. „Este o zonă atât de izolată, dar povestea menționează cel mai estic vârf al dealurilor Preseli, exact locul în care se află acest sit. Prezența unui fort auxiliar roman puternic fortificat ar putea contribui la dezlegarea misterului unei legende din Mabinogion, care dăinuie de aproape 1.700 de ani.”
Cum au pornit cercectările
Pista care l-a condus acolo a pornit de la vilă. În timp ce lucra la sit, un coleg l-a întrebat de ce o clădire romană atât de impresionantă se afla într-o zonă altfel izolată a Țării Galilor. Întrebarea l-a determinat să caute în apropiere un drum roman important, iar în 2022 a avut ceea ce numește o descoperire decisivă: a identificat porțiuni ale unui drum roman, care l-au condus apoi, împreună cu alți cercetători, către alte vile.
„Observațiile mele au stârnit un scepticism considerabil, dar intuiția și rațiunea îmi spuneau că făceam progrese importante în identificarea rețelei de drumuri romane din Pembrokeshire, spre est, până în Carmarthenshire”, a scris el.
Apoi, în timp ce analiza imagini din satelit în 2024, Merrony a observat ceea ce a interpretat drept contururile caracteristice ale unui fort auxiliar roman, lângă traseul probabil al drumului, în apropiere de Crymych, în nordul comitatului Pembrokeshire.
„Valurile de pământ aveau forma caracteristică a unei cărți de joc, specifică forturilor auxiliare, și se întindeau pe aproximativ trei hectare, o suprafață tipică pentru acest tip de instalație militară”, a scris el.
Au urmat cercetări la fața locului, în urma cărora au fost descoperite fragmente de ceramică romană și alte obiecte împrăștiate. „Descoperirea noastră decisivă a venit la începutul lunii septembrie, odată cu excavarea a cinci secțiuni de săpătură”, a scris el.
Ce au descoperit arheologii
Echipa a identificat principalele clădiri ale sitului, locuința comandantului, o clădire destinată comandamentului și hambare, precum și bazele din lut ale unor structuri de pardoseală, consolidate cu plăci subțiri de piatră, aliniamente diagonale de pietre, alte fragmente de ceramică și un cuptor plin cu bucăți de țiglă romană. Unul dintre șanțurile de săpătură a traversat baza unui val de apărare.
Excavațiile au scos la iveală și o rotiță de plumb pentru fus, un stilus de fier de tipul celor folosite pentru scrierea pe tăblițe cerate, un topor pentru prelucrarea lemnului, o piesă de joc, o monedă din secolul al III-lea și două monede din a doua jumătate a secolului al IV-lea, perioada în care a trăit Maximus.
„Descoperirile luate împreună indică faptul că situl a fost cândva un fort tipic, cu structuri din lemn”, a scris Merrony, adăugând că acesta a fost probabil înființat în timpul campaniei guvernatorului Sextus Julius Frontinus, desfășurate între anii 74 și 78 d.Hr.
Dacă fortul a fost construit de guvernatorul respectiv, Maximus ar fi putut pur și simplu să-l preia, scutindu-se astfel de efortul construirii unuia nou, a scris Merrony. El intenționează să-și publice descoperirile în Antiqvvs, revista pe care a fondat-o, și să scrie o carte despre această descoperire.
„Descoperirea reprezintă o îmbinare extraordinară între mit și realitate”, a scris Merrony, „și demonstrează că folclorul are adesea la bază fapte reale”.
