Începând cu data de 12 noiembrie, la Milano, se va deschide expoziția „Cleopatra: The Truth” (“Cleopatra: Adevărul”), găzduită de CityOval din cadrul complexului CityLife şi va rămâne deschisă până pe 28 ianuarie. Organizatorii îşi propun să reconstituie chipul Cleopatrei cu ajutorul algoritmilor.
Există foarte puține portrete certe ale reginei egiptene, este vorba despre profiluri pe monede, reprezentări ritualice în temple și sculpturi a căror identificare rămâne încă un subiect de dezbatere. Două dintre aceste mărturii, un cap descoperit pe Via Appia aflat în prezent la Altes Museum din Berlin și un bust scos la lumină la Taposiris Magna în 2024, vor fi utilizate pentru a-i reconstrui chipul reginei cu ajutorul algoritmilor, relatează La Repubblica.
Experiența a fost concepută de artistul digital Anderson Tegon, fondator al studioului Pepper’s Ghost, și îngrijită de arheoloaga dominicană Kathleen Martínez, care a petrecut două decenii căutând mormântul reginei, alături de egiptologul Zahi Hawass, fost ministru al Antichităților din Egipt.
O întâlnire cu Liz Taylor
Hawass își amintește de o întâlnire care pare să estompeze granițele dintre cinema și istorie. „Eram un tânăr inspector la Piramide când scriitorul egiptean Kamal al-Mallakh m-a invitat să o întâlnesc pe Liz Taylor, care vizita Giza”, a povestit egiptologul. „Ea jucase deja în filmul din 1963, alături de Richard Burton. Când am văzut-o stând în fața Piramidelor, pentru o clipă am avut senzația că granița dintre istorie și cinema a dispărut.”
Timp de mai bine de o generație, chipul actriței l-a înlocuit pe cel al reginei, iar acum Hawass își propune să restabilească adevărul: „Vrem să o readucem la viață pe Cleopatra așa cum a fost ea cu adevărat, reparând nedreptatea care i-a fost făcută de o istorie scrisă de învingători.”
Într-adevăr, Roma a triumfat asupra Cleopatrei de două ori: o dată pe câmpul de luptă și a doua oară în memoria istorică. În anul 31 î.Hr., la Actium, Octavian a învins forțele lui Marc Antoniu și ale Cleopatrei. După moartea acestora, Egiptul a devenit roman, iar regina sa a fost transformată în ținta unei narațiuni politice, căci, pentru a preface un război între romani într-o luptă necesară împotriva unei amenințări străine, a fost suficient să i se atribuie inamicului chipul unei femei. Horațiu a numit-o un „monstru fatal” („fatale monstrum”), în vreme ce Propertius a supranumit-o „regină prostituată” („meretrix regina”). Pe scutul lui Enea, făurit de Vulcan, Virgiliu a contrapus un Orient amenințător pentru Roma.
Propaganda lui Augustus a modelat imaginarul colectiv timp de milenii: deși Horațiu a recunoscut curajul Cleopatrei în fața morții, imaginea unei femei desfrânate, care l-a dus pe Antoniu pe o cale greșită, a fost cea care a lăsat cea mai adâncă urmă în posteritate. Dante a plasat-o în rândul celor desfrânați, iar în artă, Cleopatra este amintită în primul rând pentru vestimentația sumară și pentru șarpele care ar fi muşcat-o. Rezultatul este o figură legendară, una care, totuși, o umbrește pe femeia educată, poliglotă și pe strategul extrem de abil care a condus, în realitate, Egiptul.
„Sunt circumspect în privința relatărilor romane, în special a celor ale lui Plutarh, care a scris la mai bine de un secol după moartea reginei, deși lucrarea sa rămâne o sursă fundamentală, ea este mult prea influențată de tradiții ostile lui Antoniu”, a explicat Hawass. „Cu toate acestea, Plutarh însuși a scos în evidență inteligența Cleopatrei, talentul ei remarcabil în conversație și capacitatea de a vorbi nouă limbi, trecând de la una la alta cu ușurință. Consider, totuși, că Shakespeare a surprins aspecte și mai definitorii ale caracterului ei, precum mândria și o forță de voință formidabilă.”
O tânără radiantă de optsprezece ani
Cleopatra a urcat pe tron în anul 51 î.Hr., la vârsta de optsprezece ani. Dinastia sa, de origine macedoneană, a condus Egiptul timp de aproape trei secole. „Acest lucru ne oferă deja indicii despre cum ar fi putut arăta”, a remarcat Hawass. „De exemplu, nu ar fi putut fi de culoare, așa cum a fost portretizată în serialul Netflix din 2023. Originile sale greco-macedonene, alături de diverse fresce, precum cele descoperite la Pompei și Herculaneum, sugerează că avea părul roșcat.”
Şi despre faimosul său nas au existat diverse speculaţii, „Pe monede, acesta apare proeminent, la fel ca și bărbia ei puternică. Totuși, trebuie să reținem că reprezentările din antichitate, în special cele de pe monede, serveau drept instrument de autoprezentare, nefiind echivalentul unei fotografii. De asemenea, ar trebui să privim cu scepticism reprezentările caricaturale.”
În cadrul expoziției, vizitatorii o vor întâlni pe Cleopatra la vârsta de optsprezece ani: radiantă și cu părul roșcat. „Expoziția este concepută astfel încât fiecare sală să demonteze o neadevăr istoric despre regina Egiptului”, a afirmat Tegon. „Totul culminează în ultima încăpere, o «sală fără limite», un spațiu vast, lipsit de colțuri, unde percepția asupra mediului înconjurător se transformă, oferindu-ți senzația că ai pășit în interiorul unui film.”
Mormântul Misterelor
Şi despre locul unde s-ar afla rămăşiţele sale au circulat diverse variante. O posibilitate este Taposiris Magna, situat la aproximativ 50 de kilometri vest de Alexandria, între lacul Mareotis și Marea Mediterană. Începând cu anul 2005, Kathleen Martínez caută acolo mormântul Cleopatrei și al lui Marc Antoniu. Aceasta consideră că regina, identificându-se cu zeița Isis, a ales acel sanctuar drept loc de odihnă veșnică. Săpăturile au scos la iveală monede care poartă numele și chipul reginei, precum și statuete, obiecte ritualice și morminte din epoca ptolemeică. În plus, au fost explorate tuneluri săpate în stâncă, întinse pe o lungime de peste doi kilometri, în care s-au găsit fragmente de statui și amfore cu inscripții în limba greacă. Totuși, niciunul dintre aceste elemente nu indică locul exact al mormântului.
Când săpăturile au ajuns în zona mării, Martínez a apelat la ajutorul lui Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului. În septembrie 2025, echipa a scos la lumină structuri scufundate, inclusiv pavaje, coloane, blocuri de piatră, ancore și amfore, pe care le interpretează ca fiind un port antic.
„Acestea sunt descoperiri importante, însă nu există încă nicio dovadă că regina Cleopatra ar fi fost înmormântată la Taposiris Magna”, a obiectat Hawass. „În schimb, eu presupun că mormântul se află lângă palatul ei regal din Alexandria, într-o zonă complet scufundată în prezent, deși, deocamdată, nu avem dovezi suficiente.”
Enigma morții sale
Hawass a pus la îndoială și relatarea binecunoscută despre moartea reginei. „Aspida, șarpele care o mușcă de sân, un motiv atât de îndrăgit de pictori, este, în mare parte, o plăsmuire a imaginației lui Plutarh”, a explicat acesta. „Este foarte posibil ca ea să se fi otrăvit, dar rămâne neclar modul exact în care și-a administrat otrava. Este, cu siguranță, rezonabil să presupunem că a dorit să evite umilința de a fi dusă la Roma de către Octavian și purtată în lanțuri, ca un trofeu de război.”
La urma urmei, Cleopatra înțelegea puterea imaginii și a regiei: „Când Marc Antoniu a chemat-o, în timpul luptei pentru putere cu Octavian, declanșată după moartea lui Cezar, Cleopatra a venit, într-adevăr, dar a făcut-o în felul ei”, a mai adăugat Hawass. „Întâlnirea a avut loc pe o navă somptuoasă, cu pupa placată cu aur, vele purpurii și vâsle de argint, o apariție demnă de o zeiță. De altfel, în Egipt, se considera că fiecare faraon avea o legătură cu zeii. Legătura Cleopatrei era cu Isis, zeița maternității și a magiei, și cu Hathor, zeița iubirii și a frumuseții.”
Deși expoziția îi redă Cleopatrei o înfățișare, mormântul ei, alături de o mare parte din comorile Egiptului antic, rămâne ascuns. „Estimez că 70 la sută din ceea ce a supraviețuit din acea epocă nu a fost încă descoperit”, a precizat Hawass. „Cercetările mele actuale se concentrează pe găsirea mormântului lui Imhotep, arhitectul care a proiectat Piramida în trepte de la Saqqara, precum și a mormântului reginei Nefertiti, pe care îl caut în Valea Regilor de câteva luni încoace.”
