Comisia Europeană urmărește discret fenomenele aeriene neidentificate (UAP, fostele OZN-uri) încă din 2023 – mai atent decât recunoaște oficial –, arată mai multe documente obținute de Euronews. „Devenim tot mai buni la a le vedea", se arată într-o scrisoare a departamentului de apărare al Comisiei. În paralel, tot mai mulți piloți comerciali descriu întâlniri inexplicabile pe cerul Europei, pe care sunt nevoiți să le țină pentru ei de teama stigmatului – deși, spun ei, e vorba, în primul rând, de siguranța zborurilor.
Se pare că executivul comunitar urmărește discret aceste fenomene încă din 2023, cel puțin. Reiese asta dintr-un document al departamentului de apărare al Comisiei, care se referă la observații ale cerului și spațiului făcute în Malaezia.
„Devenim tot mai buni la a-l vedea (fenomenul UAP) și tot mai buni la a-l identifica, pe măsură ce capacitățile noastre tehnologice avansează — dar trebuie să devenim și mai buni”, se arată în scrisoare. Cu alte cuvinte, executivul de la Bruxelles urmărește fenomenul mai atent decât declară oficial și pare dornic să-l cerceteze.
Cunoscute cândva drept OZN-uri (obiecte zburătoare neidentificate), fenomenele au primit denumirea de UAP de la departamentul american al apărării, Pentagonul, în august 2020, când Washingtonul a înființat un grup operativ dedicat, menit să investigheze aparițiile inexplicabile din spațiul aerian restricționat.
Subiectul a căpătat un ton mai serios după ce, în 2017, un articol din New York Times a dezvăluit că în arhivele departamentului american al apărării existau filmări cu UAP surprinse în timpul unor zboruri militare, imagini făcute publice de marina SUA.
Un tată și un fiu din Malaezia care i-au scris Ursulei von der Leyen
Euronews a identificat și un tată și un fiu din Malaysia – astronomi amatori recunoscuți la nivel internațional de agenții spațiale pentru descoperirile lor privind suprafața și activitatea Lunii, în 2020 – care au contactat Comisia printr-o scrisoare intitulată „Capturi UAP în spațiul aerian și în spațiul profund, folosind telescopul nostru cu ultraviolete și infraroșu”, în octombrie 2022.
Cei doi au trimis Comisiei 37 de imagini cu cerul și spațiul, printre care și presupuse UAP-uri, și au întrebat-o pe președinta Ursula von der Leyen despre originea acestora.
Ei au observat că „toate guvernele pur și simplu nu au nicio opinie” despre aceste fenomene atunci când sunt confruntate cu ele și au spus că obiectele par să zboare „foarte aproape de aeronave și de ținte importante, precum instalații militare și nucleare”.
„Am detectat, de asemenea, diverse semnale venite de sus, prin rețelele locale de frecvență Wi-Fi”, au scris cei doi.
Cum fenomenele fuseseră observate deasupra Malaeziei, Comisia nu ar avea nicio autoritate să investigheze cazul, a răspuns executivul comunitar.
Totuși, Comisia a precizat că le va propune celor 27 de state membre să-și „crească capacitatea de a detecta obiecte în mediul spațial din jurul Pământului”.
„Asta ne-ar ajuta, în parte, să identificăm mai bine atât UAP-urile pe care le-ați văzut, cât și numeroasele fragmente de resturi spațiale care pun în pericol multiplele utilizări ale spațiului”, a transmis Comisia. „Nu pretindem că în viitor acest lucru va rezolva toate cazurile precum cele pe care le-ați raportat, dar poate pe unele dintre ele”.
Astronomii amatori din Malaezia au contactat și NASA, apoi pe directorul general al Agenției Nucleare din Malaezia, Abdul Rahim Harun, au scris Ministerului malaezian al Științei, Tehnologiei și Inovării, precum și Ministerului canadian al Apărării. Toate instituțiile au respins politicos demersul.
Fostul deputat canadian Larry Maguire, contactat și el separat de cei doi, i-a încurajat.
„Bănuiesc că tot mai mulți oameni din întreaga lume își vor îndrepta atenția spre cer și vor aduna și mai multe date și înregistrări în anul care vine”, scria Maguire într-un e-mail din iunie 2022. „Până la urmă, cerul nu e clasificat, iar pe măsură ce se adună tot mai multe informații, va crește și conștientizarea publică a problemei”.
O audiere de referință în Congresul SUA
O audiere de referință pe tema UAP, găzduită de subcomisia pentru securitate națională a Comisiei de supraveghere din Camera Reprezentanților, a avut loc pe 26 iulie 2023. Audierea s-a concentrat pe implicațiile de securitate națională și pe acuzații explozive privind existența unor programe guvernamentale secrete, care ar recupera și ar analiza prin inginerie inversă obiecte UAP, potrivit guvernului american.
Schimbarea denumirii, de la OZN la UAP, a fost menită să elimine stigmatul asociat OZN-urilor și teoriilor mai exotice care au circulat de-a lungul deceniilor, dar și să lărgească sfera fenomenelor luate în calcul.
În Uniunea Europeană, discuțiile pe această temă rămân limitate și încă marcate de stigmat. E un contrast puternic cu țări precum SUA, care au făcut publice mai multe dosare confidențiale în ultimii ani. Cel mai recent, americanii au înființat un Consiliu Științific pentru UAP, condus de Avi Loeb, fizician teoretician specializat în astrofizică și cosmologie la Universitatea Harvard.
Franța, singura țară din UE cu un centru dedicat
Franța este singura țară din UE cu un centru propriu, finanțat de stat, dedicat monitorizării și investigării fenomenelor UAP: Grupul de Studiu și Informare asupra Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate, cunoscut mai ales sub acronimul GEIPAN.
De la înființarea sa, în 1977, GEIPAN a analizat peste 3.300 de cazuri UAP. Exact 106 investigații au fost clasificate drept inexplicabile, după o analiză amănunțită. Alte 1.014 cazuri au rămas nerezolvate din cauza datelor insuficiente pentru o investigație corespunzătoare.
Pe 29 iunie, Parlamentul francez a găzduit o dezbatere amplă pe tema UAP. Discuția s-a concentrat pe cercetarea fenomenelor, pe activitatea GEIPAN și a Forțelor Aeriene și Spațiale franceze, precum și pe o eventuală colaborare cu SUA pentru a obține „răspunsuri din partea autorităților publice”.
„Vrem să depășim senzaționalismul și fanteziile și să abordăm, în schimb, într-un mod serios și rațional, o chestiune care stârnește un interes considerabil”, a declarat pentru Le Parisien deputatul francez Arnaud Saint-Martin, care are o pregătire în aerospațiale și astronautică.
Îngrijorări legate de siguranța zborurilor
În ultimele decenii, mai mulți europarlamentari au chestionat Comisia în legătură cu aceste fenomene, iar recent au ridicat tot mai des problema siguranței zborurilor, pe măsură ce cresc raportările venite de la piloți.
Aceste temeri au căpătat greutate după ce mai multe audieri din Congresul american au inclus mărturii ale unor piloți militari, care descriau comportamente de zbor „inexplicabile”, ce sfidau legile fizicii.
În 2025 și 2026, europarlamentarul Fabio De Masi (Germania, neafiliat) a cerut Comisiei, de mai multe ori, să revizuiască și să actualizeze sistemele de raportare din aviația europeană, pentru a introduce o categorie dedicată și standardizată pentru incidentele UAP. Asta ar asigura coerență, integritatea datelor și standarde mai înalte de siguranță a zborului în toate statele UE.
Apelul a fost preluat și de piloți, care susțin că lipsa unor protocoale standardizate de raportare a întâlnirilor cu UAP-uri împiedică atât colectarea datelor, cât și reducerea riscurilor.
Ei argumentează că aparițiile bruște ale acestor fenomene pot duce la pierderea conștientizării situației sau la manevre de urgență și se tem că fenomenele ar putea provoca, temporar, defecțiuni la senzorii aeronavelor și la sistemele de comunicații.
„Ești obligat să duci experiența asta în tăcere”
Rob Akkermans, pilot comercial la o companie aeriană olandeză, a povestit pentru Euronews despre experiențele sale din ultimii 35 de ani. Prima a avut loc la începutul anilor '90, iar ultimele două în 2023 și 2024.
„Eram doi piloți și patru membri ai echipajului de cabină, pe un zbor din 2023, dinspre Orientul Mijlociu spre Olanda. Vreme de peste două ore, începând cam de la ora 19:30 UTC, am fost martorii acestui fenomen ciudat, care ni s-a părut cu adevărat remarcabil”, a povestit Akkermans, precizând că toți cei șase membri ai echipajului au privit scena din cabina de pilotaj.
„A început în timp ce ne aflam la sud de Cipru. Exact pe un cap de 300 de grade (față de nordul magnetic), la o înălțime de aproximativ 25-30 de grade și la o altitudine foarte mare, am văzut o lumină aprinzându-se puternic și apoi stingându-se încet. Ulterior, fenomenul s-a repetat tot mai des, adesea însoțit de una sau două alte lumini, care se aprindeau și se stingeau la rândul lor”, a explicat olandezul.
„Cel mai bizar aspect era că una dintre cele trei lumini manevra uneori în jurul celorlalte. Semăna cu o urmărire – ceea ce forțele aeriene numesc «dogfighting», luptă aeriană – după care două sau toate trei se stingeau din nou”, a spus el.
„La început am crezut că ar putea fi o misiune deasupra Balcanilor, dar când am ajuns în zona Balcanilor am asistat la același spectacol – tot pe același cap, la același unghi și la o altitudine foarte mare. După aproximativ ora 21:30 UTC, luminile au dispărut brusc, cu o viteză incredibilă, și nu le-am mai văzut”, a adăugat el.
Akkermans își mai amintește că, a doua zi, unul dintre colegii lui a văzut același lucru din grădina casei sale, din Olanda.
Pilotul olandez a povestit că, după aceste experiențe, a simțit „un amestec de uimire și surprindere, pentru că ceea ce am văzut era complet inexplicabil”, adăugând că o astfel de experiență „nu te părăsește niciodată cu adevărat”.
Numai că entuziasmul s-a transformat repede într-o distragere în timpul zborului.
„Din punct de vedere emoțional, partea care m-a chinuit a fost frustrarea și îngrijorarea legată de stigmat. Ești obligat să duci experiența asta în tăcere, îngrijorat mult mai mult de consecințele profesionale ale acestui subiect tabu decât de riscul real de siguranță la care tocmai fuseseși martor”, a spus el.
Un căpitan de Boeing 747 și obiectul care apărea și dispărea instantaneu
Christiaan van Heijst, 43 de ani, căpitan de Boeing 747 cu peste 20 de ani de experiență în zboruri comerciale, a împărtășit pentru Euronews patru experiențe pe care le-a avut între 2005 și 2010. Două dintre ele au fost cu adevărat ieșite din comun.
A doua observație a lui, în Grecia, în 2005 – probabil pe insula Mykonos – a avut loc târziu, seara.
„După ce am aterizat, noaptea, am făcut o întoarcere de 180° pe pistă, iar în timpul manevrei am văzut o lumină strălucitoare apărând pe cer, la o altitudine extrem de mare. S-a mișcat instantaneu, a dispărut, a reapărut, s-a deplasat cam pe aceeași distanță, a dispărut din nou – de vreo trei ori”, a povestit pilotul olandez.
„Înainte să dispară definitiv, a apărut cam la de două ori distanța aceea și a țâșnit instantaneu, cu o viteză incredibilă, fără nicio accelerare: pur și simplu viteză instantanee, și a dispărut din câmpul vizual”, mai spune acesta.
Van Heijst a menționat că, în noaptea aceea, gruparea navală americană Carrier Strike Group 2, cu portavionul USS Theodore Roosevelt, trecea prin Mediterana în drum spre Golful Persic, pentru al Doilea Război din Golf.
„Acest lucru era menționat și în avizele de închidere a spațiului aerian (NOTAM-uri) (...) Nu se știe dacă evenimentele sunt legate între ele”, a spus van Heijst.
A patra observație a avut loc în timpul unui zbor cu un Boeing 737, de la Amsterdam la Málaga, în după-amiaza târzie a zilei de 23 ianuarie 2010.
„Am observat un obiect mult în fața noastră, care avea o formă dreptunghiulară cu colțurile rotunjite, ca și cum ne-am fi uitat la partea din spate a unei dâre de condens. Dar zburam la 41.000 de picioare, iar la altitudinile astea aproape că nu există trafic comercial sau militar deasupra noastră”, a declarat van Heijst.
„În timp ce încă zburam în nordul Spaniei, am întrebat centrul de control al traficului aerian de la Madrid dacă exista vreun trafic cunoscut în fața și deasupra noastră. Ne-au spus că nu era absolut niciun trafic și s-au mirat de ce întrebăm. Așa că le-am spus că vedem un obiect mult în fața noastră, destul de mare”, a adăugat el.
„Ne întrebam pur și simplu, în treacăt, ce-ar putea fi. Controlorul ne-a rugat imediat să contactăm frecvența controlului traficului aerian militar și să le spunem ce vedem. Militarii au reacționat prompt, interesați, și au notat cu seriozitate tot ce le-am relatat”, a continuat pilotul olandez.
„Controlul traficului aerian militar a confirmat că nu exista absolut niciun alt trafic, tot drumul până în Maroc – nicio activitate militară, niciun trafic comercial, niciun balon meteorologic, nimic. Am văzut obiectul staționar tot timpul, cel puțin o oră, până când am coborât în nori deasupra Málagăi, mult spre sudul Peninsulei Iberice”, mai spune acesta.
Deși van Heijst a spus că nu a simțit „nicio reacție emoțională la niciuna dintre aceste observații”, a subliniat că, dacă ceva se află în spațiul aerian, iar autoritățile nu-l pot identifica, atunci „în primul rând e o problemă de siguranță, nu science-fiction”.
Tăcerea care ține de stigmat
Joachim Dekkers este fondatorul și președintele UAP Coalition Netherlands, o fundație olandeză care-i sprijină pe profesioniștii care s-au întâlnit cu fenomene UAP. El spune că cea mai mare amenințare la adresa siguranței zborurilor din Europa este tocmai tăcerea provocată de stigmat. Asta face ca 90% dintre observațiile piloților să nu fie niciodată raportate.
„Fără o categorie dedicată UAP-urilor în sistemele de siguranță a aviației, echipajele sunt forțate să clasifice greșit date esențiale. UE nu poate să-și mențină poziția de lider global în siguranța aviației în timp ce ignoră o realitate pe care alte mari puteri o măsoară”, a declarat Dekkers. „Trebuie să normalizăm raportarea UAP-urilor în toate statele membre, pentru a garanta suveranitatea deplină și transparența spațiului aerian”.
Deși nu există dovezi clare care să lege UAP-urile de adversari străini, nu poate fi exclusă posibilitatea ca unele dintre ele să reprezinte tehnologie avansată de spionaj, precum drone.
Dar europarlamentarul De Masi a contrazis acest argument. El a spus că nici Comisia Europeană, nici Consiliul nu pretind că dețin dovezi concrete despre originea acestor incursiuni în spațiul aerian.
„Ceea ce este destul de uimitor, având în vedere supravegherea spațiului aerian și a infrastructurii critice. Ori spațiul nostru aerian este vulnerabil, și avem un risc major de siguranță și securitate a zborurilor, ori UE induce în eroare opinia publică”, crede De Masi.
„În oricare dintre situații, este esențial să creăm mai multă transparență, să eliminăm stigmatul din jurul chestiunii UAP și să ne aliniem eforturilor internaționale pentru sisteme de raportare mai bune. Nu e vorba despre omuleți verzi, ci despre siguranța spațiului nostru aerian și despre interesele bine ascunse ale complexului militar-industrial și ale serviciilor naționale de informații”, a adăugat el.
O lacună în raportare?
În ciuda numeroaselor apeluri de a introduce o categorie standardizată pentru raportarea UAP-urilor, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (EASA) susține că oferă deja un cadru pentru raportarea „oricărui eveniment care ar putea avea un impact asupra siguranței aviației”, inclusiv a UAP-urilor.
„Piloții și ceilalți membri ai personalului aeronautic sunt încurajați să raporteze orice consideră că ar putea reprezenta un potențial risc de siguranță, indiferent de natura acestuia”, a transmis EASA pentru Euronews. Agenția a respins cererile piloților de a crea o categorie specifică pentru UAP-uri, în locul unei categorii pentru incidente diverse.
EASA evaluează incidentele în funcție de dovezile disponibile și de potențialul impact asupra siguranței aviației, a precizat agenția.
„În prezent, EASA nu a identificat dovezi care să indice faptul că raportările privind UAP-urile ar reprezenta o problemă sistemică de siguranță a aviației, care să necesite măsuri suplimentare”, a adăugat aceasta.
Totuși, unii susținători ai siguranței sugerează că lipsa dovezilor la nivelul EASA ar putea proveni dintr-o lacună în raportare, mai degrabă decât dintr-o absență a evenimentelor.
În Olanda, Consiliul pentru Siguranță a intervenit și acceptă raportări UAP de la echipaje, sub o categorie generală. Oficiul Federal al Aviației din Germania s-a implicat, la rândul său, în cercetări științifice pe această temă.
Fără o bază de date centrală și standardizată, spun susținătorii, aceste informații locale rămân fragmentate, iar agenția europeană rămâne cu o imagine incompletă a anomaliilor din spațiul aerian.
Centralele nucleare
Intriga se complică atunci când UAP-urile sunt raportate frecvent în apropierea instalațiilor nucleare.
Un studiu economic francez din 2015 a confirmat că observațiile de fenomene inexplicabile în Franța se corelează cu apropierea de siturile atomice. Unul dintre acestea este uzina de reprocesare de la La Hague, unde sunt stocate cantități mari de materiale intens radioactive, înainte și după reprocesare.
În mod similar, incidente din Marea Britanie – precum observațiile din 1993 de deasupra centralei nucleare Hartlepool și celebrul incident din 1980 din pădurea Rendlesham, în apropierea buncărelor de stocare nucleară de la baza RAF Bentwaters – au alimentat de multă vreme speculațiile publice.
În SUA, observațiile UAP au fost asociate cu instalațiile nucleare încă din anii 1940. Militari au raportat obiecte inexplicabile în apropierea silozurilor de rachete nucleare, a depozitelor de arme și a centralelor nucleare.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri a avut loc în 1967, la baza aeriană Malmstrom, din Montana, unde foști ofițeri ai Forțelor Aeriene americane au susținut că un UAP a fost observat în apropierea silozurilor de rachete chiar înainte ca mai multe rachete nucleare să devină temporar nefuncționale.
Incidente similare au fost raportate și la alte instalații militare, inclusiv la baza aeriană Minot și la situri din sud-vestul Statelor Unite.
Deși mulți martori consideră aceste evenimente semnificative, nu s-au găsit dovezi concludente care să stabilească originea sau natura obiectelor implicate. Guvernul american investighează în prezent raportările UAP, dar cauzele acestor incidente rămân neelucidate.
Paradoxul consolidării capacităților de apărare
În prezent, UE le cere statelor membre să-și crească cheltuielile pentru apărare, să coopereze mai strâns și să investească împreună în capacitățile de apărare europene, în cadrul unor ținte industriale și militare obligatorii, menite să asigure că Europa va fi pregătită pentru apărare până la finalul deceniului.
Dar când vine vorba de UAP-uri, Bruxellesul susține că acestea trebuie monitorizate la nivel național.
Euronews a întrebat Comisia dacă ia în calcul vreun mecanism de schimb de informații între SUA și UE în privința UAP-urilor sau dacă intenționează să acționeze pe cont propriu pentru a le monitoriza și evalua, ținând cont de posibilele efecte asupra siguranței zborurilor.
„UAP-urile sunt responsabilitatea statelor membre ale UE, care le gestionează în funcție de prioritățile de securitate și apărare naționale”, a răspuns un purtător de cuvânt al Comisiei.
Akkermans a îndemnat UE să trateze UAP-urile ca pe o realitate ce ține de siguranța aviației, nu ca pe un subiect tabu.
„Avem nevoie ca EASA, Comisia Europeană și Parlamentul să actualizeze oficial cadrele noastre de siguranță a aviației, cu o categorie standardizată de raportare a UAP-urilor, punând capăt politicii de a ignora sau de a clasifica greșit datele. Chiar acum, sistemul ne obligă să tăcem”, susține pilotul olandez.
Pentru van Heijst, este esențial să „scăpăm de stigmat” în jurul subiectului UAP, de vreme ce „există o îngrijorare reală pentru siguranța zborurilor”.
„Acest lucru este scos în evidență de roiurile de drone (posibil militare rusești) care au invadat masiv spațiul aerian european anul trecut. A ignora aceste lucruri contrazice complet standardele înalte de siguranță a aviației din UE”, a spus van Heijst.
