Descoperirea Titanicului a fost folosită ca acoperire pentru o misiune militară secretă. Povestea unei expediții istorice

Căutarea Titanicului a mascat, în realitate, o misiune militară secretă a Statelor Unite în plin Război Rece. La 1 septembrie 1985, oceanograful Robert Ballard și echipa sa au descoperit epava celui mai celebru vas din lume, dar expediția fusese finanțată și girată de Marina americană pentru a localiza două submarine nucleare scufundate, scrie CNN.

În zorii zilei de 1 septembrie 1985, imaginile alb-negru cu un cilindru metalic apărute pe monitoarele navei de cercetare Knorr au stârnit emoție: putea fi cazanul Titanicului. Comandantul navei de cercetare l-a trezit pe Robert Ballard, care a coborât în grabă pe punte. „Am știut imediat că era de pe Titanic și atunci a fost o explozie de bucurie”, a povestit oceanograful pentru CNN, la 40 de ani de la descoperire.

Titanicul, scufundat în 1912 în prima sa călătorie, rămăsese o legendă: o poveste despre opulență, provocare tehnologică și tragedie umană. Găsirea epavei, la 3.900 de metri adâncime, a captivat lumea întreagă și a alimentat filme, documentare și expediții costisitoare.

‹ ›

Misiunea secretă a US Navy

Expediția din 1985 nu a fost prima tentativă a lui Ballard, dar a fost prima în care a avut tehnologia necesară. Aceasta fusese dezvoltată cu sprijinul Marinei americane, interesată să afle cauzele scufundării a două submarine nucleare, USS Thresher și USS Scorpion, în anii ’60.

Ballard a reușit să convingă oficialii să îi permită, după misiunea militară, câteva zile de căutări pentru Titanic. În realitate, căutarea epavei a fost folosită ca acoperire pentru operațiunea de localizare a submarinelor. „Nu voiam ca sovieticii să afle unde erau submarinele”, a explicat el.

Cheia succesului a venit dintr-o observație făcută în timpul cartografierii epavei submarinului Scorpion: câmpul de resturi se întindea pe mai bine de un kilometru, în loc să fie concentrat într-un singur punct. Ballard a dedus că Titanic ar fi lăsat în urmă un „drum” similar de resturi, mult mai ușor de reperat decât corpul navei. Strategia s-a dovedit decisivă.

Imaginile inițiale au fost obținute cu sistemul Argo, o cameră video submersibilă controlată de la distanță, iar fotografiile albastre surprinse de un alt sistem, ANGUS, au confirmat descoperirea. În 1986, echipa s-a întors cu camere color, surprinzând scara principală, piscina și prova navei, imagini devenite iconice.

Ballard a coborât personal la epavă la bordul submersibilului Alvin, găsind obiecte tulburătoare: o păpușă, sticle de șampanie deschise, tacâmuri de argint. Nu au fost descoperite rămășițe umane. Tot atunci, el a inventat termenul „rusticles” („țurțuri de rugină”) pentru formațiunile de rugină produse de bacterii pe epavă, cuvânt intrat ulterior în dicționar.

De-a lungul carierei, Ballard a făcut și alte descoperiri remarcabile: epava navei naziste Bismarck, portavionul USS Yorktown sau ambarcațiunea PT-109 comandată în tinerețe de John F. Kennedy. Tot el a contribuit la confirmarea teoriei plăcilor tectonice și a cercetat izvoarele hidrotermale de pe fundul oceanului.

Astăzi, la 83 de ani, Ballard continuă să exploreze. În iulie 2023, a cartografiat epave din Al Doilea Război Mondial lângă Insulele Solomon, în Pacific. „Îmi place când copiii îmi spun să mă opresc, ca să mai rămână ceva și pentru ei de descoperit. Dar sunt sigur că oceanul mai ascunde nenumărate mistere”, spune el.