Un document datând din 27 iulie 1983, apărut acum şi care face parte din arhiva SISMI (n.r. Serviciul pentru informaţii şi siguranţă militară) relansează pista conform căreia răpirea Emanuelei Orlandi are legătură cu un complex context istoric, cu tensiunile geopolitice ale epocii, stârnite de politica ferm anticomunistă a Papei Ioan Paul al II-lea, căreia i se opuneau mulţi de la Vatican și cu gravele scandaluri financiare, care au dus la falimentul Băncii Ambrosiano și la demiterea șefului IOR (n.r. Banca Vaticanului), Paul Casimir Marcinkus, relatează Corriere della Sera.
Ideea că răpirea Fetei de la Vatican ar fi o poveste de spionaj s-a născut încă din primele zile ale anchetei când serviciile secrete au venit acasă la familia Orlandi şi le-au impus un anume avocat care să îi reprezinte şi a fost alimentată de diversele declaraţii ale tatălui adolescentei dispărute, angajat al Vaticanului şi o persoană cu acces direct la Papa Ioan Paul al II-lea.
Documentul care aruncă în aer ancheta
Documentul apărut zilele acestea şi care aparţine serviciilor secrete arată: "O sursă din Armată a raportat că tatăl Emanuelai Orlandi ar fi o persoană la curent cu știri foarte importante în Vatican". Acest scenariu a fost considerat mai mult decât probabil la acea vreme, atât de mult încât ancheta a fost repartizată unui magistrat expert în antiterorism și în care credea însuşi Ercole Orlandi, tatăl fetei. Ba mai mult acesta a şi declarat într-un interviu pe care l-a dat pentru Corriere della Sera pe 11 mai 2001: "Emanuela a fost răpită de serviciile secrete. Sunt sigur că este în viață". Nu în ultimul rând, înainte să moară în 2004, tatăl Emanuelei le-a mărturisit membrilor familiei sale: "Am fost trădat de cei pe care i-am slujit mereu". În acest context documentul secret care a ieşit la iveală din arhiva serviciilor secrete întăreşte ideea că adolescenta a fost răpită din cauza unor tensiuni grave de la Vatican.
O altă noutate este legată de motivul pentru care Emanuela a fost răpită: ar fi vorba despre plata unei răscumpărări şi cum primul grup de răpitori ar fi vândut-o unei alte bande de infractori. Acum anchetatorii vor trebui să înţeleagă care a fost subiectul şantajului, ce fel de negocieri ascunse au fost declanșate în urma răpirii fiicei unui angajat al Vaticanului aflat în posesia unor informații "sensibile" şi nu în ultimul rând de ce Emanuela Orlandi era aşa de importantă încât să fie vândută între bande de mafioţi.
Diverse posibile răspunsuri se regăsesc fără îndoială în documentele anchetelor judiciare arhivate şi care datează din perioada 1983-1997 și 2008-2015 și în cele recente ale comisiei parlamentare, dar pista duce direct la un dublu motiv legat de politică şi de afaceri.
Cronologia faptelor
Corriere della Sera a realizat o cronologie a faptelor care scoate în evidenţă posibila pistă a răpirii din motive politice şi financiare.
Emanuela Orlandi nu s-a mai întors acasă pe 22 iunie 1983, după ce i-a spus surorii ei că a primit o ofertă de muncă, necredibilă, de 375.000 de lire pentru o singură după-amiază, de la firma de cosmetice Avon. Este posibil ca ultimul apel telefonic să ascundă mesaje codificate, ca de exemplu că Avon reprezintă anagrama Nova, care era seiful Vaticanului din acele vremuri.
21-25 iunie: în ziarele romane (Messaggero și Tempo) apare un conţinut criptat prezentat pe o singură coloană la "cereri de contact" cu un acronim necunoscut, S.R., privind "negocieri" nespecificate. În ultima vreme a reieșit că S.R. reprezenta "Servizi Repubblica", în special Sisde (n.r. Serviciul pentru informaţii şi siguranţă democratică).
Pe 27 iunie, un bărbat care se dă drept "Mario", a cărui voce este asemănătoare cu a lui Marco Accetti, care ulterior s-a autodenunţat că a răpit-o pe tânără, sună la familia Orlandi acasă și le spune că Emanuela a fugit ca să se plimbe la Roma. Oare nu era o modalitate de a muta atenția presei asupra cazului și de a permite închiderea negocierilor subterane care începuseră deja?
28 iunie 1983 turcul Ali Agca, cel al cărui "schimb" cu Emanuela va fi solicitat în scurt timp, își retrage în mod surprinzător acuzațiile la adresa Bulgariei că ar fi instigat şi organiuzat atacul asupra Papei Ioan Paul al II-lea care avusese loc cu doi ani mai devreme.
Presa italiană scrie că 30 iunie 1983 reprezintă o zi fundamentală în cazul Orlandi. Până la acea dată era de așteptat ca o comisie instituită între Italia şi Vatican pentru a soluționa disputa IOR- Banca Ambrosiano să dea o hotărâre definitivă cu privire la "rambursarea" pe care Sfântul Scaun trebuia să o dea ca urmare a gestionării defectuoase din partea managerului IOR. În joc erau 250 de milioane de dolari, iar comisia respectivă eşuează.
Astfel fata ar fi fost răpită cu ajutorul lumii interlope de la Roma și al unor personaje dubioase pentru a facilita recuperarea banilor înghițiți de banca Vaticanului, sleită de prea multe operațiuni fără scrupule, inclusiv pentru sprijinirea sindicatului polonez Solidarnosc (n.r. primul sindicat liber din ţara comunistă la acea vreme).
Potrivit acestui scenariu, cele două motive (politica externă și afacerile) se suprapun, iar această ipoteză nu a fost niciodată exclusă de anchetatori. Un indiciu puternic în acest sens vine și de la fostul suspect Accetti, bărbatul care în 2013 s-a autodenunţat de răpire şi a redat familiei Orlandi flautul fetei. Acesta în documentele Parchetului, cu privire la eșecul negocierii dintre Ior şi Banca Ambrosiano, scrie textual: "30 iunie 1983: se amână pe termen nedeterminat avizul final al Comisiei pentru Institutul de Opere de Religie, care ar fi trebuit să fie pronunțat la această dată. Această decizie ridică unele suspiciuni, astfel că cele două fete (n.r este vorba despre Emanuela dar şi Mirella, cealaltă fată răpită la o lună distanţă) sunt reținute în continuare în așteptarea de a înțelege motivele reale ale amânării menționate mai sus..."
Aşadar acum misterul Orlandi are un nou punct de plecare, datorită documentului serviciilor secrete care a reapărut în acest moment, astfel că atât anchetatorii care lucrează la Parchetul de la Roma și la Vatican, precum și parlamentarii implicați în comisia de anchetă bicamerală vor trebui să dea un răspuns pentru unul dintre cele mai complexe şi mai controversate cazuri de răpire care au avut vreodată loc la Vatican.
Ştiri video recomandate
