Lucia Sabrina Papa a visat încă din copilărie să zboare. Locuia în apropierea aeroportului militar „Fortunato Cesari” din Galatina, iar zgomotul avioanelor care treceau pe deasupra casei îi stârnea fascinația. Astăzi, la 56 de ani, este prima elevă-pilot nevăzătoare din Italia. Deși s-a născut fără vedere, din cauza unei distrofii retiniene, a reușit să acumuleze 200 de ore de zbor, cu ajutorul instructorului său, potrivit ANSA.
Originară din Salice Salentino, Lucia Sabrina Papa a avut parte recent de o experiență specială: a intrat pentru prima dată într-un turn de control, cel al aeroportului Roma-Fiumicino. Acolo a putut să afle mai multe despre activitatea controlorilor de trafic aerian și despre tehnologiile folosite pentru coordonarea aeronavelor.
„Încă de când eram mică, atunci când auzeam avioanele, fugeam în grădină. Mă atrăgea zgomotul lor puternic, care parcă era atât de intens încât mă ridica de la pământ. Spun mereu că, atunci când eram copil, îmi doream să fiu avionul, nu pilotul, pentru că avionul zbura mai sus și mai repede decât păsările. Îmi imaginam acel cer imens, liber, în timp ce, din perspectiva mea, pământul era plin de obstacole”, a povestit Lucia.
A început să învețe să piloteze în urmă cu 11 ani
Înainte de a-și urma pasiunea, Lucia a lucrat în domeniul informatic. Visul din copilărie a început să prindă contur în 2016, când a făcut primii pași în lumea aviației și a început să se familiarizeze cu comenzile mai multor tipuri de aeronave.
A zburat cu avioane ultraușoare cu două locuri, precum Sky Arrow și Tecnam P-92, dar și cu aeronave Cessna 152 și 172. A avut ocazia să piloteze și un avion de acrobație, Extra EA-200.
Femeia spune că nu și-a imaginat niciodată că va ajunge să piloteze. Totul a început prin intermediul asociațiilor „Baroni rotti” și We-Fly Team, care au ajutat-o să se apropie de lumea aviației.
„Nu m-am gândit niciodată că voi pilota. Am început în urmă cu 11 ani, datorită asociației «Baroni rotti» și We-Fly Team. La început, am zburat ca pasager, apoi instructorul mi-a arătat cum funcționează comenzile. Treptat, am început să le folosesc tot mai mult și să simt că avionul îmi aparține, că îl cunosc din ce în ce mai bine”, a povestit Lucia.
Momentul decisiv a venit când a întâlnit un instructor care a înțeles că Sabrina poate face mai mult decât să zboare în calitate de pasager. Împreună au pus la punct o metodă prin care femeia să poată percepe tactil poziția avionului și să identifice instrumentele de bord.
„Am inventat împreună o metodă tactilă prin care să pot înțelege poziția avionului și să citesc indicatoarele. Am învățat ce trebuie să fac și când trebuie să fac. Instructorul este întotdeauna lângă mine și reprezintă ochii mei”, a explicat ea.
Lucia a acumulat până acum 200 de ore de zbor la bordul avioanelor ultraușoare, iar în prezent face pregătire în aviația generală. A avut ocazia să încerce și un elicopter, însă spune că preferă avionul.
Experiența sa este relatată în autobiografia intitulată „Volando nell'invisibile” („Zburând în invizibil”).
Vizită în turnul de control de la aeroportul Fiumicino
Vizita la turnul de control al aeroportului Roma-Fiumicino a fost organizată cu sprijinul ANACNA, Asociația Națională a Asistenților și Controlorilor de Navigație Aeriană. La eveniment a participat și Alessandra Locatelli, ministrul italian pentru dizabilități.
Gazdele au fost Sandro Pappalardo, președintele ENAV, compania care gestionează serviciile de navigație aeriană din Italia, și Aldo Crisafulli, responsabilul turnului de control.
Ministrul Alessandra Locatelli a descris povestea Luciei drept un exemplu de pasiune și determinare, dar și un îndemn la depășirea prejudecăților legate de persoanele cu dizabilități.
„Povestea ei este o mărturie extraordinară de pasiune, determinare și libertate, dar mai ales ne îndeamnă să depășim prejudecățile și barierele culturale care, și astăzi, riscă să limiteze posibilitățile persoanelor cu dizabilități”, a declarat oficialul italian.
