Scara care arată ca un evantai uriaș și pare că sfidează gravitația. Construcția spectaculoasă inaugurată la Shanghai

După un deceniu de proiectare și construcție, centrul cultural proiectat de Snøhetta și-a deschis oficial porțile pentru public în Shanghai.

De-a lungul malurilor fluviului Huangpu, în Shanghai, o scară amplă, în formă de spirală, se desfășoară de-a lungul laturii unei clădiri albe, urcând fluid spre acoperiș, asemenea unui fuior de fum suspendat în aer. 

‹ ›

Operă Mare din Shanghai, inaugurată recent

Însă, dacă privești geometria sa sinuoasă de dedesubt, se conturează o nouă imagine: treptele și balustrada se transformă în pânza și spițele unui evantai desfăcut în bătaia vântului, spune Architectural Digest. Aceasta este recent inaugurata Operă Mare din Shanghai, unde elementul arhitectural spectaculos al ansamblului poate fi admirat cu mult înainte de ridicarea cortinei.

„La început, nu ne-am întrebat cum ar trebui să arate clădirea, ci mai degrabă: cum poate o instituție culturală importantă să fie integrată în viața publică de zi cu zi a unuia dintre cele mai vibrante orașe din lume?”, spune Kjetil Trædal Thorsen, partener fondator al biroului de arhitectură Snøhetta, care a realizat proiectul. 

„Am vrut să explorăm modalități de a o transforma într-un peisaj public - un loc în care oamenii să se poată opri, să trăiască experiențe și să se bucure de timpul petrecut acolo, indiferent dacă asistă sau nu la un spectacol”.

Realizat de-a lungul unui deceniu, proiectul finalizat se numără printre cele mai importante realizări ale arhitecturii contemporane. Cu o suprafață de aproximativ 149.000 de metri pătrați, clădirea cuprinde trei săli de spectacole, dotate pentru o gamă variată de reprezentații muzicale, de la opera tradițională și muzica clasică până la producții experimentale. Pe lângă aceste spații, ansamblul include săli de repetiții, spații de producție, educaționale, expoziționale și de ospitalitate, oferind o experiență culturală complexă și integrată.

În conceperea proiectului, Snøhetta s-a inspirat din amplasamentul clădirii. Situată în zona Expo Back Beach, în apropierea fluviului Huangpu, cu apele sale curgătoare, navele care îl străbat și meandrele sale, clădirea își datorează principalul concept de design unei idei esențiale: mișcarea. „Deși Opera Mare din Shanghai are, fără îndoială, caracteristici vizuale distincte, forma sa pornește de la considerente legate de circulație, participare și accesibilitate publică. Geometria clădirii este strâns legată de modul în care oamenii pătrund în spațiu, urcă, îl explorează și îl experimentează”, explică Kjetil.

Scara, cel mai captivant element vizual al proiectului

Să luăm, de exemplu, scara impresionantă. Deși reprezintă cel mai captivant element vizual al proiectului, aceasta are și un rol funcțional: atât spectatorii, cât și trecătorii o pot urca, descoperind structura din perspective noi. Odată ajunși pe acoperiș, vizitatorii se pot bucura de priveliștea orizontului urban al cartierului Puxi și de cea a fluviului, conectându-se astfel și mai mult cu mediul înconjurător.

Această idee se regăsește în întregul complex, însă, după cum explică Kjetil, „experiența se dezvăluie treptat”. La interior, pereții cortină din sticlă permit luminii naturale să pătrundă în amplul foaier. Pe măsură ce spectatorii se apropie de sălile de spectacol, designul devine mai intim, iar culorile și texturile capătă tot mai multă profunzime. „Oamenii trec de la spații publice deschise, concepute asemenea unor peisaje, la medii interioare mai intime; lumina naturală se schimbă odată cu alternanța dintre zi și noapte și cu succesiunea anotimpurilor”, adaugă el.

Fiecare dintre cele trei săli de spectacole are, de asemenea, un caracter spațial distinct. Sala Roșie (Red Hall), cu 2.000 de locuri, reprezintă inima clădirii. Nuanțele profunde de bordo îmbracă zona destinată publicului, iar configurația compactă, dispusă pe cinci niveluri, reduce la minimum distanța dintre spectatori și scenă. Balcoanele, lojele și pereții, proiectați cu o atenție meticuloasă la detalii, creează nu doar un ritm vizual, ci contribuie și la reflectarea și propagarea sunetului, transformând sala într-un veritabil instrument muzical, reglat cu măiestrie.

Sala Shen (Shen Hall), cu 1.200 de locuri, își găsește inspirația în configurația spațială a teatrelor de operă clasice și poate găzdui diverse tipuri de spectacole, inclusiv opere baroce, opere clasice, opere tradiționale locale și piese de teatru. Sala Oglinzilor (Hall of Mirrors), cu 1.000 de locuri, oferă o flexibilitate sporită: scena și locurile publicului pot fi reconfigurate în funcție de cerințele fiecărei producții, deschizând noi posibilități pentru spectacole experimentale. Totodată, Sala Oglinzilor se conectează cu peisajul exterior printr-un amplu perete cortină din sticlă, permițând luminii și priveliștii de dincolo de clădire să devină parte a spectacolului.

O rețea de tuneluri și trasee interconectate facilitează circulația din culise

Însă arhitectura de calitate nu ține doar de ceea ce se vede la suprafață. La Opera Mare din Shanghai, o rețea de tuneluri și trasee interconectate facilitează circulația din culise, esențială pentru funcționarea unui edificiu cu un program atât de complex. Publicul, actorii, orchestrele, echipele tehnice de scenă și personalul din culise au trasee de deplasare distincte, iar mai multe săli de spectacole trebuie să poată funcționa simultan, fără să se perturbe reciproc. De exemplu, sala de repetiții a orchestrei simfonice și fosa orchestrei sunt amplasate la niveluri subterane corespunzătoare, ceea ce permite transportarea cu ușurință, pe orizontală, a instrumentelor de mari dimensiuni.

Opera Mare din Shanghai își propune să fie un loc de întâlnire și de conexiune pentru oricine locuiește în oraș sau îl vizitează, indiferent dacă face sau nu parte din public la spectacole. „Pentru noi, caracterul public nu este doar o viziune ideologică, ci trebuie transpus într-o realitate spațială”, afirmă Kjetil. „Oamenii se pot conecta cu acest spațiu în numeroase feluri: pot urmări spectacole, se pot plimba pe acoperiș, se pot întâlni cu prietenii, pot vizita expoziții, pot admira priveliștea fluviului Huangpu și chiar pot retrăi aici amintiri din trecut”.

Într-o epocă în care imaginile arhitecturale se răspândesc rapid prin intermediul rețelelor sociale, această clădire, care seamănă cu un evantai alb pliabil, are, fără îndoială, potențialul de a deveni un reper popular al orașului. Însă Kjetil este mai preocupat de o altă întrebare: dacă oamenii își vor dori să revină aici. „Fotografiile pot stârni curiozitatea, însă arhitectura cu adevărat semnificativă creează o legătură emoțională”, spune el. „Dacă mă voi întoarce aici peste 50 de ani, sper să găsesc această clădire în continuare profund integrată în viața cotidiană a orașului Shanghai; în ochii oamenilor, nu va mai fi doar un «reper nou», ci o parte familiară a orașului”.