Unele biserici din Mumbai, capitala financiară a Indiei, și din împrejurimi le cer credincioșilor o declarație scrisă: „Am venit aici să mă rog din propria voință”.
Vizitatorii își trec numele, uneori și numărul actului de identitate, și semnează că nimeni nu i-a forțat sau nu i-a ademenit să vină la biserică. Formularele, pe care BBC le-a văzut, nu au valoare oficială. Bisericile le păstrează pentru situația în care o întâlnire de rugăciune ar fi contestată, iar organizatorii ar fi acuzați că încearcă să-i convertească pe cei prezenți.
Practica a apărut în unele biserici la sfârșitul lunii august, chiar înainte să intre în vigoare o nouă lege împotriva convertirii religioase în statul Maharashtra, a cărui capitală este Mumbai.
Legea interzice convertirile religioase obținute prin forță, fraudă, constrângere sau ademenire. În plus, cei care vor să se convertească de bunăvoie trebuie să anunțe autoritățile în prealabil. O convertire ilegală se poate pedepsi cu până la șapte ani de închisoare, iar în caz de recidivă, cu până la 10 ani.
Guvernul statului Maharashtra susține că legea îi protejează pe oameni, în special pe cei vulnerabili social sau economic, de a fi forțați sau înșelați să își schimbe religia.
Criticii spun însă că definițiile largi, pedepsele aspre și verificarea chiar și a convertirilor voluntare riscă să implice statul și poliția într-una dintre cele mai intime decizii pe care le poate lua un om. Guvernul statului nu a răspuns solicitărilor repetate ale BBC.
Deși legea se aplică tuturor religiilor, neliniștea se simte cel mai puternic în lăcașurile de cult ale minorităților, mai ales ale creștinilor. În centrul dezbaterii stă o tensiune veche: acuzațiile, venite de obicei din partea grupărilor de dreapta, că oamenii ar fi constrânși sau ademeniți să își schimbe religia în schimbul unor avantaje.
Devdan Tribhuvan a văzut de aproape o parte din această neliniște.
Creștin din a patra generație, el face parte dintr-o organizație care oferă asistență juridică comunității din Mumbai. În ultimele luni, spune el, tot mai mulți oameni i-au cerut ajutorul nu pentru procese, ci ca să-i povestească despre întâlniri de rugăciune întrerupte și să întrebe ce mai au voie să facă.
Unii au povestit cum străini intră în biserici și îi iau la întrebări pe cei dinăuntru: „Cum te cheamă? De ce ești aici? Ți-a oferit cineva ceva?”
Întrebările pot deveni și mai insistente, spune Tribhuvan, atunci când un credincios are un nume care nu sună creștinește: „Te-a forțat cineva să vii? Ți-a oferit cineva vreo recompensă?”
Mulți dintre cei care îl contactează nu vor să dea pe nimeni în judecată. Vor să afle dacă simplul fapt că se adună să se roage i-ar putea expune unei acuzații de convertire.
În iulie, o anchetă a publicației The Indian Express a documentat cinci cazuri de întâlniri de rugăciune creștine întrerupte în zona Mumbai, între aprilie și iulie. Au urmat nouă dosare penale: șapte împotriva credincioșilor sau organizatorilor întâlnirilor de rugăciune și două împotriva unor membri ai grupării naționaliste hinduse Bajrang Dal. Poliția nu a răspuns întrebărilor detaliate despre aceste cazuri și despre măsurile luate.
„Oare simplul fapt că ne adunăm să ne rugăm este convertire?”, se întreabă Tribhuvan.
La Mumbai, întrebarea lui are o greutate aparte. Orașul a crescut atrăgând oameni din toată India și de dincolo de granițele ei, care și-au adus cu ei zeii și ritualurile. Clopotul unei biserici se poate auzi în același timp cu chemarea la rugăciune a unei moschei. Un altar al unei religii poate atrage credincioși ai alteia.
Oameni de diferite credințe merg la Haji Ali, un altar musulman. Hindușii aprind lumânări la Mount Mary, o bazilică catolică ce veghează asupra orașului. Mulțimile umplu străzile din jurul cartierului Lalbaug în timpul festivalului hindus Ganesh Chaturthi și vin tot anul la templul Siddhivinayak.
Maharashtra este cel mai recent dintre cele peste zece state indiene care au restricționat convertirea religioasă. Legile diferă, dar aria lor de aplicare s-a extins în ultimii ani, mai ales în statele conduse de Partidul Bharatiya Janata al premierului Narendra Modi. Mai multe dintre aceste legi sunt contestate la Curtea Supremă.
În spatele acestei extinderi stau acuzații vechi ale grupărilor naționaliste hinduse. Acestea susțin că creștinii folosesc bani, educație sau îngrijire medicală pentru a atrage comunitățile sărace și tribale departe de hinduism. Mai susțin că bărbații musulmani curtează femei hinduse ca să le convertească, o presupusă conspirație pe care o numesc „love jihad”.
Criticii spun că astfel de acuzații au alimentat hărțuirea întâlnirilor de rugăciune creștine și a cuplurilor interreligioase. Iar legile le oferă celor care fac aceste acuzații o modalitate de a implica poliția în chestiuni legate de rugăciune, căsătorie și credință.
Guvernul statului Maharashtra afirmă că noua lege le permite oamenilor să se convertească din proprie alegere. În același timp, spune executivul, legea răspunde unei creșteri a convertirilor forțate, pe care legislația existentă nu a reușit să le oprească.
Criticii se întreabă unde trasează legea linia dintre constrângere și alegere.
„Nu susținem convertirile forțate, dacă ele există”, a declarat Samsuddin Tamboli, președintele Muslim Satyashodhak Mandal (Societatea Musulmană a Căutătorilor Adevărului), o organizație reformistă. Îngrijorarea lui ține de ce anume consideră legea ademenire.
Definiția „ademenirii” din lege include un loc de muncă, educația gratuită într-o instituție religioasă, promisiunea unei căsătorii, un „stil de viață mai bun” și „vindecarea divină”. Chiar și preamărirea unei religii în detrimentul alteia poate intra în această categorie.
„Definiția a fost lăsată atât de vagă încât aproape orice beneficiu pe care îl primește o persoană poate fi considerat sau prezentat drept ademenire”, a precizat Abhay Thipsay, judecător pensionar al Înaltei Curți din Bombay. „Dacă o persoană primește un beneficiu și alege în mod conștient să se convertească din acest motiv, de ce ar trebui considerat asta un lucru greșit?”
Legea le permite și părinților, fraților și altor rude să depună plângere la poliție împotriva unei convertiri considerate ilegale. În acest caz, persoana acuzată că a provocat sau a sprijinit convertirea trebuie să dovedească faptul că aceasta a fost legală.
Criticii spun că, pentru cuplurile interreligioase, această prevedere adaugă un nou obstacol posibil în calea unor căsătorii care se lovesc deja adesea de opoziția familiei.
Legislația indiană le permite persoanelor de religii diferite să se căsătorească fără să se convertească, dar cere o notificare cu o lună înainte. Lara Jesani, o avocată care a ajutat cupluri interreligioase să obțină protecția instanței, spune că detaliile nunților planificate au ajuns uneori, în această perioadă, la rudele care se opuneau și la grupări naționaliste hinduse.
În cazuri pe care le-a instrumentat, spune ea, familiile au luat femeile cu forța, chiar și din biroul ofițerului de stare civilă.
Acum, se teme că noua lege le-ar putea oferi familiilor sau organizațiilor de dreapta o nouă cale de a ținti astfel de cupluri.
„Chiar și atunci când niciunul dintre ei nu intenționează să se convertească, (cuplurile) se tem că o rudă l-ar putea acuza pe unul dintre parteneri că încearcă să-l convertească pe celălalt”, spune ea.
Guvernul statului Maharashtra nu a răspuns întrebărilor detaliate ale BBC despre aceste îngrijorări. Însă, la adoptarea legii, ministrul Pankaj Bhoyar a declarat că aceasta nu încalcă dreptul de a-ți schimba religia. Obligația de notificare, a explicat el, are scopul de a stabili dacă o convertire este voluntară, permițând în același timp statului să intervină împotriva celor obținute prin fraudă, constrângere sau ademenire.
Tribhuvan rămâne totuși îngrijorat. Spune că neliniștea ajunge chiar și la micile întâlniri de rugăciune organizate aproape de casă, atunci când biserica e prea departe.
La ele pot veni 50 de oameni, uneori 100. Și se poate alătura și cineva care nu este creștin.
„Dacă altcineva vrea să vină să se roage, nu-l putem opri”, spune el. „Asta numim noi dreptul de a alege”.
Pentru judecătorul pensionar Thipsay, această măsură de precauție ridică o întrebare mai mare.
„Dacă un adult are puterea de a lua decizii majore, precum aceea cu cine să se căsătorească, și a primit dreptul de a vota”, spune el, „de ce n-ar avea puterea să ia și această decizie?”
