O descoperire arheologică remarcabilă a fost făcută în Bolivia. Arheologii au găsit şase clopoței din cupru care, în trecut, produceau sunetele sacre folosite de comunitățile andine antice în cadrul unor ritualuri legate de incași și de calendarul lor agricol, potrivit unui nou studiu, a relatat Greek Reporter. Alături de clopoţei a fost descoperită şi o cochilie de la un melc terestru, iar cercetătorii au declarat că tradiția veche de secole a folosirii acestor instrumente este păstrată în festivalurile andine de astăzi.
Sunetele sacre ale clopoțeilor incași din vechime, dezvăluite după sute de ani
Clopotele au fost descoperite îngropate în interiorul unei clădiri de depozitare din regiunea Yampara, în sudul Boliviei, o zonă care a intrat sub control incaș între aproximativ anii 1300 și 1536 d.Hr., conform sursei citate.
Descoperirea impresionantă a fost făcută într-un sit numit Yoroma, situat în Valea Oroncota, care a fost cândva locuită de populația indigenă Yampara, parte a confederației mai vaste Charcas. Cercetătorii au spus că ofranda a fost depusă într-o "qollqa" – o structură circulară din piatră pe care incașii o foloseau pentru a depozita culturi precum porumbul și cartofii.
› Vezi galeria foto ‹
Alături de șase clopoței mari din cupru, pachetul conținea o mică sculptură în piatră în formă de știulete de porumb, o cochilie de la un melc terestru de mari dimensiuni, o piatră de șlefuit și limbile folosite pentru a face clopoțeii să sune.
Studiul, coordonat de Sonia Alconini de la Universitatea din Virginia și Walter Sánchez-Canedo de la Universitatea Mayor de San Simón din Bolivia, a fost publicat în Cambridge Archaeological Journal.
Sonia Alconini și Walter Sánchez-Canedo susțin că acești clopoței nu erau pur și simplu decorativi. Dimpotrivă, ei spun că instrumentele erau agitate împreună în timpul ceremoniilor menite să asigure o recoltă bogată și să protejeze rezervele de hrană ale comunității. Fiecare clopoțel era realizat prin baterea sau turnarea unei foi de cupru, modelată apoi sub formă de piramidă, având în interior, cu o mică limbă din piatră sau cochilie atârnată în interior pentru a produce sunetul.
Clopoțeii erau grupaţi în trei grupuri separate, fiecare producând un ton diferit: de la sunete grave și discrete până la unele ascuțite și strălucitoare.
Ritualurile antice cu clopoței încă se regăsesc în festivalurile andine moderne
Cercetătorii asociază această descoperire cu o sărbătoare care este încă celebrată în zilele noastre. În timpul Carnavalului, comunitățile Jalq’a și Tarabuco din regiune onorează un spirit cunoscut sub numele de Tata Pujllay prin dansuri, muzică de flaut și sunetul clopoțeilor prinși de pieptul dansatorilor, întâmpinând astfel sezonul recoltei într-o manieră similară celei în care este posibil să fi procedat strămoșii lor.
Greek Reporter a mai scris că, în alte zone ale sitului, au fost descoperiţi clopoței mai mici, care erau purtați sub forma unor bijuterii personale de către locuitorii cu statut social mai înalt.
Cercetătorii spun că scoicile și pietrele îngropate împreună cu acei clopoței din cupru proveneau din regiuni îndepărtate, demonstrând că populația indigenă Yampara participa la rețele comerciale pe distanțe lungi, care se întindeau de-a lungul Anzilor sudici cu mult timp înainte și în timpul dominației incașe.
