"Pentru lume, Cernobîl şi Fukushima par două locuri extrem de periculoase, dar pentru cei care trăiesc acolo, pericolul este un simplu cuvânt, o stare de fapt", spune fotoreporterul Michael Forster Rothbart, care a petrecut doi ani de zile fotografiind viaţa oamenilor care trăiesc în umbra accidentelor nucleare.
"Mulţi fotografi distorsionează realitatea de la Cernobîl. Ei caută să exprime prin fotografiile lor pericolul şi disperarea oamenilor, şi aduc în faţa publicului imagini cu copii deformaţi şi clădiri abandonate. Însă eu am încercat să arată normalul acestei lumi, să spun povestea oamenilor care au supravieţuit acestor accidente nucleare şi care s-au adaptat lumii de după exploziile devastatoare", continuă Rothbart.
Cu toate că în albumul său a încercat să arate "normalul" acestor locuri blestemate - Cernobîl şi Fukushima - în albumul său există poveşti tragice şi drame care se consumă în fiecare zi. În oraşele de lângă Cernobîl îşi duc viaţa oameni care se luptă cu depresia, oameni care trăiesc într-o sărăcie lucie, deoarece nimeni nu îi primeşte, fiind priviţi ca nişte stigmaţi.
La Fukushima, locul unde tragedia a lovit acum doi ani, oamenii sunt încă într-o stare de amorţeală, neştiind când şi dacă se vor mai întoarce vreodată la casele lor.
Aproape 3.800 de oameni încă lucrează la centrala de la Cernobîl, cu toate că nu fac prea multe. Deşi avea trei reactoare, centrala a încetat să mai producă electricitate în urmă cu 13 ani, dar muncitorii trebuie să se asigure că "încetarea" activităţii nu afectează reactoarele.
Fukushima şi Cernobîlul sunt două locuri negre pe harta lumii, însă oamenii care locuiesc aici îşi doresc mai mult ca niciodată să poată vedea lumina.
