Aliații NATO analizează cea mai amplă reorganizare a planificării militare din cel puțin două decenii, urmând să acorde prioritate pregătirilor pentru un posibil război cu Rusia, în loc să mențină trupe suplimentare disponibile pentru misiuni în țări precum Irak și Afganistan, relatează Politico. Cele 32 de state membre NATO au început negocierile privind următoarele obiective de capabilități militare ale alianței, care stabilesc ce trupe și echipamente ar trebui să pună la dispoziție fiecare aliat în cazul unui conflict și cine va suporta costurile.
Potrivit proiectului documentului de planificare, aliaților nu li s-ar mai cere să dispună de suficiente forțe pentru a purta simultan un război major în Europa și mai multe operațiuni de gestionare a unor crize de mai mică amploare, au declarat patru diplomați NATO familiarizați cu documentul, care au vorbit sub protecția anonimatului.
În schimb, țările membre ar urma să își planifice resursele astfel încât să poată răspunde cerințelor unuia dintre cele două scenarii, nu ambelor în același timp.
Propunerea reflectă „o înțelegere foarte clară a faptului că, indiferent de circumstanțe, pentru NATO, un conflict major în Europa va avea prioritate față de orice alte obiective sau evenimente”, a declarat Camille Grand, fost secretar general adjunct al NATO pentru investiții în apărare.
Această abordare coincide cu presiunile exercitate de Statele Unite pentru ca alianța să se concentreze din nou asupra misiunii sale fundamentale de apărare a Europei, o inițiativă pe care Washingtonul o numește „NATO 3.0”.
Negocierile vizează un document cunoscut drept „Orientările politice” (Political Guidance), parte a unui proces de patru ani care se va încheia în 2029, când aliații urmează să aprobe noile cerințe privind capabilitățile militare.
Statele membre ar urma să finalizeze acordul asupra documentului până în februarie.
Miza o reprezintă echipamentele militare pe care aliații le vor avea pregătite pentru utilizare și credibilitatea capacității NATO de a descuraja Rusia, în condițiile în care oficialii europeni au avertizat în repetate rânduri asupra posibilității unui atac rusesc împotriva teritoriului alianței până în 2029.
Constrângerile bugetare tot mai mari în domeniul apărării vor complica, probabil, acest proces.
„Întregul ciclu va fi analizat mult mai atent decât cele precedente. Guvernele vor să știe că banii lor sunt cheltuiți eficient”, a declarat un oficial de rang înalt al NATO.
„Este un lucru important în actualul context geopolitic, în care Rusia își reface capacitățile militare”.
Consecințe
Aliații se confruntă cu o dilemă dificilă: dacă să renunțe la nevoia mai veche de a avea suficiente forțe atât pentru un conflict major în Europa, cât și pentru mai multe operațiuni de gestionare a crizelor în afara teritoriului NATO.
Proiectul ar înlocui conjuncția „și” cu „sau”, astfel încât statele membre ar trebui să dispună de forțe pentru unul dintre scenarii, nu pentru ambele.
Potrivit diplomaților NATO, în versiunea actuală a documentului a fost aleasă formularea „sau”, însă negocierile sunt încă într-un stadiu incipient.
„Va fi dificil”, a declarat o altă sursă. „Este o diferență uriașă dacă alegi «și» sau «sau»”.
„Nimeni nu propune să renunțăm la capacitatea de a desfășura operațiuni de răspuns la crize”, a adăugat sursa citată. „În cele din urmă, decizia privind locul în care sunt trimise trupele este una politică.”
Schimbarea nu ar afecta automat operațiunile desfășurate în prezent în străinătate, precum misiunile NATO din Kosovo sau Irak.
Dezbaterea are implicații majore pentru alianță, deoarece cerința de a dispune de forțe pentru ambele scenarii există de cel puțin 20 de ani.
După Războiul Rece, NATO și-a orientat în mare măsură activitatea către operațiuni desfășurate în afara teritoriului alianței, precum cele din Kosovo, Irak și Afganistan.
Invazia rusească în Ucraina, începută în 2022, a obligat alianța să acorde din nou prioritate apărării Europei.
„NATO a revenit la punctul de plecare”, a declarat Oana Lungescu, cercetătoare asociată la Royal United Services Institute din Londra și fostă purtătoare de cuvânt a NATO, pentru Politico.
„Este firesc ca principalul efort al NATO, ca alianță defensivă, să fie descurajarea unei Rusii agresive și menținerea securității Europei, mai ales în condițiile în care Statele Unite își reduc angajamentul”.
Din punct de vedere istoric, țările din sudul Europei au susținut mai mult parteneriatele alianței și gestionarea crizelor, au declarat doi diplomați NATO.
În schimb, Statele Unite, țările nordice și statele aflate pe flancul estic sunt mai favorabile prioritizării apărării împotriva Rusiei.
Din 2010, NATO și-a definit oficial cele trei misiuni fundamentale: apărarea colectivă, parteneriatele cu țări terțe și securitatea prin cooperare și gestionarea crizelor. Potrivit celor doi diplomați, susținătorii menținerii ambelor obiective consideră că această abordare ar transmite mesajul că NATO nu își neglijează celelalte misiuni fundamentale.
Cei care susțin revizuirea cerințelor suplimentare invocă bugetele limitate pentru apărare, necesitatea concentrării asupra descurajării Rusiei și importanța stabilirii unor priorități pentru folosirea resurselor, în timp ce Statele Unite analizează posibilitatea reducerii prezenței militare în Europa.
SUA au făcut presiuni asupra aliaților pentru a renunța la operațiunile desfășurate în afara teritoriului NATO, precum misiunea de consiliere din Irak.
În schimb, administrația americană dorește ca europenii să cheltuiască mai mult pentru propria apărare și să se concentreze asupra protejării teritoriului alianței.
Pentagonul urmează să prezinte luna viitoare o evaluare a prezenței sale militare în Europa, care ar putea include retragerea unor trupe.
Grand, care conduce în prezent organizația de lobby din industria apărării ASD, a comparat echilibrul dintre cele trei misiuni fundamentale ale NATO cu un scaun cu trei picioare.
El a avertizat că schimbarea propusă ar putea face alianța „puțin dezechilibrată”. „Nu sunt sigur că aș vrea să mă așez pe el”.
