Poliția norvegiană a descoperit 151 de cazuri de abuz sexual, într-un mic orășel de numai 2.000 de persoane, la nord de Cercul Artic. Aceste abuzuri includ și cazuri de harțuire sexuală a copiilor și s-au petrecut pe o perioadă mai lungă de timp: între 1950 și 2017. Totuși, cum au putut atâtea cazuri penale serioase să treacă nepedepsite?
Nina Iversen, o femeie care a crescut în micul orășel Tysfjord povestește despre întâmplările groaznice prin care a trecut, crescând într-o comunitate de prădători sexuali, în care adulții nu o luau în serios când le spunea despre abuz: „Eram strigate curve mincinoase. Eram mute tratate așa și eram scuipate dacă vorbeam despre asta.”
Femeia mărturisește că atacatorii făceau parte din familia ei, deci trăia permanent într-o stare de groază, simțindu-se în nesiguranță. Odată ce a crescut, s-a mutat din oraș și a încercat să raporteze incidentele care se întâmplau, pentru a salva copiii din a trece prin această experiență terifiantă. Din păcate însă, nimeni nu o asculta, aceasta declarând: „Am spus tuturor. Dar că să fii ascultată, trebuia să provii din mediu potrivit. Cineva ca mine, care venea dintr-o familie săracă, era întodeauna ignorată.”
Iversen nu a fost singură care să raporteze astfel de abuzuri. Părinți speriați de ce li s-a întâmplat copiilor lor au raportat abuzuri sexuale, iar aceștia au stârnit atenția presei locale- însă nici un ajutor din partea statului. Câteva proteste împotrivă abuzurilor au avut loc, însă polițita nu i-a luat în seamă, deoarece credeau că inventează, păreau prea multe cazuri.
Într-un final, presa internațională a aflat situația orașului, iar odată ce povestea a ieșit la iveală, autoritățile au început să ia în considerare plângerile făcute. În ciuda acestui fapt, zeci de victime au trecut printr-o perioadă de groază, în care nu erau luate în considerare și numite mincinoase. Hărțuirea sexuală este un subiect important, care vine în multe forme și trebuie intodeauna raportat și luat în seamă de autorități.
Sursă: BBC
