Țările UE se pregătesc discret pentru modul în care Uniunea ar trebui să reacționeze la un atac hibrid major soldat cu moartea mai multor persoane, un scenariu care pare tot mai probabil, potrivit a cinci diplomați și oficiali europeni citați de Politico. Însă, pregătirile scot la iveală divergențe privind amploarea rolului pe care UE ar trebui să îl aibă în problemele de securitate și dacă eforturile sale nu dublează ceea ce face deja NATO.
Discuțiile despre acest scenariu de coșmar au avut loc în ultimele săptămâni între ambasadorii celor 27 de state membre, reuniți într-un „format restrâns”, adică fără telefoane sau asistenți. Ele s-au intensificat după descoperirea, în august, a unei drone încărcate cu explozibili pe aeroportul din Leipzig, au spus diplomații și oficialii, sub rezerva anonimatului.
UE discută de ani de zile asemenea scenarii și a creat inclusiv un „set de instrumente pentru amenințări hibride”, menit să coordoneze reacțiile la atacuri cibernetice, ingerințe electorale și acte de sabotaj. Cele mai recente discuții s-au concentrat, însă, asupra riscului unor atacuri mult mai grave, care ar putea provoca numeroase victime. Doi diplomați au spus că o reuniune a ambasadorilor UE de miercurea trecută s-a concentrat în mod special asupra unor asemenea situații.
De când Rusia a declanșat războiul din Ucraina, UE spune că Kremlinul și-a intensificat campania de atacuri cibernetice, sabotaj și alte operațiuni clandestine pe întreg teritoriul Uniunii.
„Democrațiile Europei se confruntă cu un număr tot mai mare de amenințări”, a declarat comisarul european pentru justiție, Michael McGrath.
„Ne consolidăm capacitatea de a anticipa și detecta amenințările, de a îmbunătăți avertizarea timpurie și de a ne asigura că Europa poate răspunde rapid și colectiv atunci când reziliența noastră democratică este pusă la încercare”.
Discuțiile dintre diplomații și miniștrii UE s-au concentrat asupra desfășurării unor echipe de intervenție de urgență, punerii rapide la dispoziție a unor fonduri europene pentru statul afectat și modului în care conducerea UE ar trebui să comunice în timpul unei crize, a spus un oficial european.
„Trebuie să fim pregătiți pentru ceva grav”, a spus un diplomat european de rang înalt. „Din păcate, Leipzig ne-a arătat că un incident foarte grav, ceva care provoacă numeroase victime, nu poate fi exclus”.
Un al doilea oficial european a adăugat: „Având în vedere amploarea acțiunilor Rusiei, mai devreme sau mai târziu vor exista inevitabil victime. Este pur și simplu un noroc că nu s-a întâmplat încă”.
„Foarte derutant”
UE este zguduită de relatări aproape zilnice despre așa-numite atacuri hibride, termen folosit de UE și NATO pentru a descrie activități subversive care nu ating pragul unui act direct de război. Marți, mai mulți marinari au fost dați dispăruți după ce nava lor a fost scufundată de drone în Marea Neagră, potrivit oficialilor bulgari.
Incidentul are loc după cazul dronei de pe aeroportul din Leipzig, un incendiu suspect la o stație terestră din Polonia care deservea comunicațiile Starlink, un complot pentru amplasarea unor dispozitive incendiare în noduri comerciale de transport din UE și Regatul Unit, precum și încălcări repetate ale spațiului aerian.
„Este destul de evident că, atunci când Rusia folosește mijloace din ce în ce mai letale pentru a ne testa nivelul de pregătire și disponibilitatea de a lua contramăsuri, la un moment dat vor exista victime”, a spus Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride. „La un moment dat, intenționat sau nu, asta se întâmplă”.
Dacă mai mulți cetățeni ai unor state membre UE sau NATO sunt uciși într-un incident care pare a fi un atac, presiunea asupra ambelor organizații pentru a reacționa va deveni uriașă.
„Ne este foarte teamă că, la un moment dat, va fi luată viața unui cetățean al unei țări aliate”, a spus un diplomat NATO, ceea ce va face ca „presiunea pentru a acționa să fie foarte mare”.
Discuțiile de la nivelul UE provoacă critici în unele capitale, care consideră că Uniunea își depășește rolul în materie de securitate și riscă să dubleze funcțiile esențiale ale NATO, alianța transatlantică pe care s-a bazat securitatea europeană în ultimii 80 de ani.
„Riscul este ca lucrurile să devină foarte derutante pentru factorii de decizie de la toate nivelurile”, a spus Oana Lungescu, cercetătoare la RUSI și fostă purtătoare de cuvânt a NATO. „Dacă există confuzie sau suprapuneri, procesul decizional riscă să încetinească, iar acest lucru are consecințe, pentru că timpul este întotdeauna esențial”.
O altă problemă o reprezintă lipsa unor sisteme securizate de comunicații la nivelul UE și suspiciunea că informațiile delicate discutate în timpul reuniunilor ambasadorilor ar putea ajunge în presă, au spus mai mulți diplomați.
Relatările potrivit cărora fostul ministru de externe al Ungariei ar fi transmis lui Lavrov conținutul unor discuții purtate la nivel de lideri au amplificat aceste temeri, determinând unele capitale să păstreze informațiile cu adevărat delicate pentru formatele NATO.
„Guvernul meu este foarte reticent în a împărtăși informații sensibile în COREPER sau chiar în sala în care se reunesc liderii”, a spus un diplomat dintr-un stat de pe flancul estic. „Fie apar în presă, fie ajung direct la Moscova”.
Protocoale care se suprapun
Rezervele unor state europene apar în timp ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, încearcă să consolideze rolul UE în domeniul securității.
În cel mai recent discurs privind starea Uniunii, susținut la Strasbourg, ea a apărării a propus un „protocol de securitate pentru situații de urgență” care să ajute statele UE să se coordoneze exact în tipul de scenariu aflat acum în discuție.
Protocolul, împreună cu propunerea lui von der Leyen de creare a unui „Consiliu European de Securitate”, ar urma să apară într-o amplă „Strategie europeană de securitate”, care va fi prezentată la începutul lunii noiembrie, potrivit a doi diplomați.
Mai mulți diplomați s-au opus ideii, susținând că punerea în aplicare a acestor inițiative ar dura luni și ar putea dubla mecanisme care există deja în cadrul UE.
În loc să creeze noi formate care sporesc complexitatea, a spus un diplomat național de rang înalt, UE ar trebui să se bazeze mai mult pe instrumentele de reacție la crize pe care le are deja.
„Ne simțim foarte inconfortabil în privința acestui protocol de securitate pentru situații de urgență”, a spus diplomatul. „Avem deja mecanisme. Dacă apare o criză, avem mecanismul integrat pentru răspuns politic la crize (IPCR), care a funcționat foarte bine în timpul pandemiei și al altor crize”.
Lui Putin nu-i pasă
Creat în cadrul Tratatului de la Lisabona, IPCR îi permite statului care deține președinția prin rotație a UE, la solicitarea unei țări afectate, să convoace reuniuni de urgență la care pot participa experți din NATO, ONU sau alte organizații internaționale.
În cazul unui atac hibrid major, statului afectat îi revine în continuare sarcina de a decide care este cea mai bună cale de urmat. Franța a activat articolul 42 alineatul (7) din Tratatul UE după atacurile de la Bataclan din 2015, singura ocazie în care clauza de asistență reciprocă a fost invocată.
Lungescu a remarcat că aceasta a fost o „decizie politică” a guvernului de la Paris, care nu a dus la manifestări majore de asistență reciprocă, dincolo de coordonarea anchetelor antiteroriste dintre Franța și Belgia.
Pentru a evita confuzia privind responsabilitățile în cazul unui atac soldat cu numeroase victime, Lungescu consideră că cele două organizații ar trebui să își împartă rolurile: NATO să se ocupe de schimbul de informații și descurajarea militară, iar UE să se concentreze asupra răspunsului civil.
În opinia lui Tiilikainen, eforturile UE de coordonare a reacției la atacurile hibride sunt utile, dar numai până la un punct. Ea a precizat că acestea „nu sunt comparabile cu măsurile de reziliență luate la nivel național”, precum abordarea finlandeză de „securitate cuprinzătoare”.
Lungescu a spus, de asemenea, că Rusia nu face nicio distincție între cele două organizații.
„Sincer, lui Putin nu-i pasă dacă deciziile sunt luate de COREPER II sau de Consiliul Nord-Atlantic”, a spus ea, referindu-se la reuniunile ambasadorilor UE și la principalul organism decizional al NATO. „Moscova nu gândește în felul acesta”.
