Cuvântul înseamnă oameni cu forță - puterea care provinde din faptul că fac parte din forțele de securitate sau din armată. Acești oameni sunt alături de Putin din perioada în care acesta era agent K.G.B. sau de când se afla în guvernul municipal din Sankt Petersburg și se consideră protectori ai puterii și prestigiului Rusiei. Ei și-au păstrat banii în interiorul Rusiei și i-au protejat de sancțiuni. Și, la fel ca Putin, ei văd dizolvarea Uniunii Sovietice drept cea mai mare catastrofă a secolului al XX-lea și cred că această luptă este pentru „suveranitatea Rusiei și viitorul copiilor noștri”.
Pentru a-i influența, Occidentul trebuie să acorde prioritate lucrurilor despre care aceștia cred că îi conferă Rusiei statutul de superputere: petrolul și armata.
Sectorul petrolului și gazelor din Rusia asigură până la 40% din veniturile bugetului federal al țării și reprezintă 60% din exporturile țării. De aceea, concentrarea președintelui Biden pe sancțiunile care interzic importurile de petrol este importantă, deși oarecum simbolică, având în vedere cât de puțin importă Statele Unite din Rusia. În timp ce Germania a oprit dezvoltarea unui gazoduct extrem de important, Nord Stream 2, Uniunea Europeană nu a întrerupt aprovizionarea cu petrol și gaz din Rusia, care reprezintă aproximativ 40% din nevoile sale, argumentând că va dura timp pentru a găsi surse alternative.
Între timp, cea mai bună modalitate de a submina armata Rusiei este prin limitarea accesului la tehnologie. După cum a devenit clar pe teren în Ucraina, armata rusă nu are hardware-ul și software-ul vital folosit de alte forțe moderne pentru a colecta informații din teren în timp real și nici sistemele de comunicații necesare pentru a utiliza aceste informații în mod eficient. Iar stagnarea timp de mai multe zile a unui convoi de tancuri indică faptul că rușilor le lipsește un sistem sofisticat de lanț de aprovizionare pentru a aduce hrană și gaze trupelor.
Sancțiunile care împiedică accesul la instrumentele care mențin armata Rusiei în funcțiune pot face o diferență pentru consilierii din jurul lui Putin, concluzionează în Eileen O’Connor în articolul publicat de The New York Times.
