Un acord de pace cu mai multe componente stă în centrul planurilor prin care statele din Golf încearcă să evite ceea ce consideră a fi o reluare dezastruoasă a războiului dintre Iran și Statele Unite. Acordul prevede redeschiderea strâmtorii Ormuz în termen de patru zile de la ridicarea sancțiunilor, precum și retragerea unor forțe houthi importante în interiorul Yemenului, scrie The Guardian.
Washingtonul este la curent cu progresele negocierilor, însă așteaptă în continuare o concesie care, potrivit puterilor europene, ar putea presupune ca Iranul să le permită din nou inspectorilor ONU pentru armament să intre în țară.
Ministrul britanic de externe, Ed Miliband, le-a cerut iranienilor să accepte revenirea inspectorilor ONU, în cadrul întâlnirii de la New York cu ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi. Teheranul a refuzat până acum, afirmând că va purta doar discuții de principiu despre programul său nuclear.
Diplomații europeni sunt de părere că acceptarea inspectorilor, cu acces inclusiv la siturile nucleare bombardate, reprezintă o condiție minimă pentru o înțelegere cu președintele american Donald Trump.
Iranul rămâne însă concentrat exclusiv pe garanțiile privind ridicarea sancțiunilor, pe care le-ar primi în schimbul redeschiderii strâmtorii Ormuz. Ali Bagheri, secretarul adjunct al Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a declarat că Teheranul este dispus să reducă de la șapte la patru zile termenul propus pentru redeschiderea strâmtorii după ridicarea sancțiunilor economice.
Într-un nou semn de flexibilitate, Iranul începe să își recunoască rolul de mediator în conflictul paralel din Yemen. Secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, s-a întâlnit marți cu ambasadorul houthi în Iran, Ibrahim al-Dulaimi.
Întâlnirea a avut loc la doar 24 de ore după ce o delegație la nivel înalt din Arabia Saudită, Turcia și Pakistan a mers la Teheran pentru a discuta condițiile Riadului privind încheierea conflictului din Yemen, dar și o arhitectură de securitate pe termen lung pentru întreaga regiune.
Iranul îi sprijină pe houthi și are puterea de a-i influența, inclusiv prin propuneri care să nu meargă până la o victorie militară a acestora, considerată de mulți imposibil de obținut. În schimb, rebelii houthi cer Arabiei Saudite să ridice ceea ce ei consideră a fi o blocadă navală și aeriană asupra teritoriilor pe care le controlează.
Teheranul a reușit să evite ca programul său nuclear să fie discutat la întâlnirea cu Turcia, Arabia Saudită și Pakistan. În schimb, a mutat accentul pe o discuție mai amplă despre o viziune de securitate regională pe termen lung, care să includă statele din Golf și Iranul și care să ducă la reducerea sau chiar la încetarea prezenței americane în Orientul Mijlociu.
Un nou pact de neagresiune, prin care Iranul să nu mai fie ostracizat de restul regiunii Golfului, așa cum s-a întâmplat încă de la Revoluția islamică din 1979, ar însemna atingerea celui mai important obiectiv strategic al Teheranului.
Un angajament comun al celor șase state din Golf față de acest obiectiv ar putea, de asemenea, să facă mai ușor de acceptat pentru Iran concesiile tactice, potențial dificile, pe care ar trebui să le facă în privința programului nuclear.
Unul dintre principalii susținători ai acestui plan de securitate incluziv, ministrul de externe al Omanului, Badr Albusaidi, a declarat că administrația americană înțelege, în opinia sa, că aceasta este direcția în care se îndreaptă regiunea.
„Cred că, dacă Iranul se implică pe deplin în această idee ca noi toți, cele opt țări, să trăim în pace cu restul lumii, potențialul economic va fi enorm pentru noi toți cei din regiune, dar și pentru cei din afara ei care aleg să ia parte la această dezvoltare. Am discutat pe larg acest lucru în cadrul negocierilor dintre Iran și Statele Unite și cred că există o acceptare generală că aceasta va fi direcția, odată ce vom avea un acord, la final“, a declarat Albusaidi.
În cadrul unui eveniment televizat desfășurat săptămâna aceasta în Iran, Araghchi a subliniat cât de important este pentru Teheran un nou pact de securitate postbelic: „Recent s-a vorbit despre un nou război, dar eu mă gândesc deja la perioada de după război. Fie că va fi război, fie că nu, politicile noastre rămân aceleași”.
