O informație repetată de zeci de ori poate crea impresia unei certitudini. Pentru o companie care trebuie să decidă rapid, confuzia dintre un zvon și un risc real poate avea consecințe financiare majore. Hardy Schloer, directorul executiv al CITG, compania care a creat QRINTEL, explică modul în care platforma urmărește să sprijine asemenea decizii.
Sistemul de analiză bazat pe inteligență artificială este prezentat ca un instrument pentru companii, investitori și instituții publice. Potrivit lui Schloer, acesta corelează dovezile disponibile, compară explicațiile și identifică schimbările care ar putea impune revizuirea unei decizii.
În conducerea companiei se regăsesc, alături de specialistul în AI, generalul în retragere Wesley Clark, fost comandant suprem al Forțelor Aliate din Europa, și generalul în retragere Keith Alexander, fost director al NSA. Platforma a devenit disponibilă în România printr-un parteneriat cu D.A. Communications&Media SRL și Masters Communications International.
Când merită să cheltuiești 100.000 de euro pentru a evita o pierdere
Schloer ilustrează problema prin cazul ipotetic al unui producător care riscă să rămână fără un furnizor esențial. Oprirea producției ar provoca o pierdere de un milion de euro, iar aprovizionarea dintr-o sursă alternativă ar costa 100.000 de euro.
La o probabilitate presupusă de 5% pentru întreruperea producției, pierderea așteptată ar fi de 50.000 de euro. Dacă probabilitatea ar urca la 30%, aceasta ar ajunge la 300.000 de euro. În condițiile exemplului, cheltuiala preventivă ar deveni justificată prin costul așteptat mai mic.
Cifrele sunt strict ilustrative și nu reprezintă rezultate obținute de platformă. Ele arată însă de ce evaluarea dovezilor poate schimba o alegere financiară.
Douăzeci de articole pot ascunde o singură sursă
Un punct central al explicațiilor lui Schloer privește proveniența informațiilor. Mai multe publicații care preiau aceeași afirmație nu oferă automat confirmări independente.
Potrivit acestuia, QRINTEL este conceput să păstreze legătura dintre informație, sursă, momentul publicării și gradul de încredere. Contradicțiile și lipsurile din documentare trebuie să rămână vizibile, astfel încât utilizatorul să poată evalua cât de solidă este recomandarea.
Schloer precizează și limita acestui proces: verificarea provenienței unei informații nu garantează că sursa inițială are dreptate.
Deciziile sunt urmărite și după aprobare
Platforma oferă, conform prezentării, 21 de tipuri de rapoarte, care acoperă riscuri, prognoze, scenarii, verificarea afirmațiilor și evaluarea partenerilor.
Monitorizarea continuă urmărește dacă ipotezele inițiale mai sunt valabile. O întârziere confirmată a unei livrări, de exemplu, poate justifica reevaluarea unei decizii dacă stocurile companiei riscă să se epuizeze.
Miza descrisă de Schloer este ca persoana care decide să poată vedea ce susține o recomandare, unde există incertitudini și ce informație nouă ar trebui să determine schimbarea direcției.
