Parcul Bordei. Amintiri care nu pot fi furate

Situaţia parcului Bordei este pe buzele şi în vârful peniţei tuturor. Politicienii se ceartă şi îşi aruncă vina unul altuia pentru că parcul a ajuns pe mâna lui Costanda, oamenii de cultură şi ecologiştii se luptă să-l păstreze prin eterne mitinguri de protest, iar jurnaliştii scriu cu sârg despre afaceri necurate şi amintiri dulci din acest colţ verde şi sălbatic al Capitalei. Vlad Petreanu şi-a postat câteva crâmpeie de amintire pe blogul său:

?Celor care cred că Parcul Bordei nu e parc pentru că "nu are alei" şi "nu e amenajat" le ofer următoarea descriere, venită din amintirea a nenumărate zile din copilărie şi adolescenţă petrecute aici. [...] Până să devină primar dl. Băsescu, parcul Bordei avea vreo 4 intrări. Cele romantice erau rupturi în gard, prin care puteai să te strecori cu gaşca direct în crâng. [...] Dacă aveai noroc, în zilele de vară doamne coapte, de 25-30 de ani, făceau plajă în minusculele costume de baie ale vremii, adică mai sus de genunchi, înfierbântând imaginaţia şcolarilor fugiţi de la ore şi a barcagiului primăriei care, sanchi! taman atunci se găsea să strângă algele din preajmă?.

?Mai târziu, spre '87-'88, Parcul Bordei a devenit, în întregime, o zonă interzisă. Securiştii tovarăşului Ceauşescu - cum ar veni, deci, ai lui Nea Nicu - ferecaseră porţile şi înlocuiseră gardul, acolo unde era rupt. [...] Zona interzisă a lui Ceauşescu este acum Zona Interzisă a lui Băsescu, Videanu şi Costanda. N-am intrat pe proprietatea dlui Costanda, cum n-am intrat ni pe a lui Nea Nicu. Nu ştiu dacă mai există toate cele pe care le ţin minte?.

Click aici pentru restul articolului de pe blogul lui Vlad Petreanu