Potrivit datelor Departamentului Transporturilor din Statele Unite ale Americii, doar 25% dintre adolescenții de 16 ani aveau permis de conducere în 2022, față de 50% în 1983. De ce renunță tinerii din Generația Z la ceea ce cândva era considerat vârful vieții de adolescent?
Oliver, un tânăr de 20 de ani din Illinois, spune că abia recent și-a luat permisul, după ce a obținut un job care îl obliga să-l aibă. „Am evitat să fac asta. Simțeam că ar fi nesigur sau că nu m-aș descurca”, povestește el, potrivit Yahoo.com.
Studiile arată că Generația Z se confruntă cu mai multă anxietate decât alte generații. Dar nu doar stresul l-a împiedicat pe Oliver să își ia permisul.
„Facem atât de multe online, prin social media. Am crescut cu senzația că e normal să stai singur două ore și să derulezi pe ecran”, explică el.
Oare e firesc ca o generație crescută pe internet și rețele sociale să se refugieze în telefoane în loc să iasă și să petreacă timp împreună?
„Nu merg în prea multe locuri”, spune Megan, o tânără de 29 de ani din Missouri, care recunoaște că anxietatea legată de condus a împiedicat-o să își ia permisul.
„Mi-e foarte frică să-l iau. Nu ştiu de ce”, mărturisește ea.
Un alt factor comun: pandemia. Miles, un adolescent de 17 ani din Minnesota, spune că aceasta i-a marcat generația.
„Eram online cu prietenii. Nu simțeam nevoia să ieșim ca să stăm împreună. Iar acum există mai puţină dorinţă de a ieşi”, spune el.
Miles, care este afro-american, recunoaște și teama că ar putea fi oprit de poliție. La asta se adaugă aspectul financiar: estimează că îl costă în jur de 600 de dolari să plătească școala de șoferi și testul pentru permis. Deși putea să-și ia permisul la 16 ani, a așteptat până după ce a împlinit 17.
„Se simte ca o eliberare”, admite el.
Hannah, o tânără de 21 de ani din New York, spune că poate se va gândi să își ia permisul după ce termină facultatea, dar deocamdată nu e o prioritate.
„Din fericire, am părinți minunați. M-au dus peste tot”, spune ea.
Pentru unii părinți, însă, e frustrant ca adolescenții sau tinerii lor adulți să refuze să obțină permisul și să devină așa-numitele „prințese pasager”.
Nora, o mamă din California, are o fiică de 20 de ani care nu vrea să conducă. Pentru ea, asta înseamnă un rol de părinte mult mai solicitant decât credea că va avea la această vârstă.
„Simt că sunt într-un moment al vieții în care ar trebui să fiu un cuib gol, dar în schimb am echivalentul unei fete de 14–15 ani, cu așteptări și pretenții de autonomie… dar care are nevoie de noi să o ducem peste tot”, spune ea.
Nora crede că pandemia a schimbat profund generația fiicei ei - acele luni de izolare când viața s-a redus la ce aveam pe telefoane și în case.
Radhika, mama unei tinere de 21 de ani, se confruntă cu aceeași situație.
„E foarte frustrant. E ca un blocaj. Nu știu care e problema”, spune ea.
Ea crede că fiica ei nu și-a luat permisul și pentru că pur și simplu nu merge nicăieri: „Care ar fi rostul să ai permis, dacă nu ai unde să mergi?”
Această idee am auzit-o iar și iar: adolescenții nu mai au unde să iasă. Dar nici noi nu aveam locuri speciale în adolescență - mergeam unii la alții acasă, în parcuri sau chiar în parcări.
Scopul permisului nu era să ai o destinație precisă, ci libertatea de a ieși din casă. „E foarte frustrant să o văd așa”, spune Radhika, care mai adaugă că „e foarte trist. Îmi vreau doar viața înapoi”.
Rebecca, mama unei adolescente de 16 ani din Los Angeles, dă vina pe rețelele sociale și pe telefoane pentru lipsa de interes a tinerilor față de condus.
„Înainte de telefoane, dacă voiam să evadăm, trebuia să o facem fizic. Ne urcam în mașină și plecam. Orice făceau adolescenții pentru a scăpa — fie că era să se drogheze, să facă sex sau să meargă la cumpărături — acum pot face printr-un telefon. Cred că pandemia le-a oferit tinerilor ocazia să învețe să trăiască fără să iasă din casă”, spune ea.
Ştiri video recomandate
