Bianca Brad a trecut printr-o dramă într-o clinică din Germania, în 2007, atunci când a pierdut un bebeluș, pe mica Ema, la naștere.
"În Germania, din clipa în care mi s-a spus, cu foarte multă delicatețe, faptul că inima fetiței mele nu mai bate, am fost pusă într-un salon separat, pe altă aripă, nu cu mămicile însărcinate care urmau să nască sau cele care născuseră deja. Lucru care la noi se întâmpla foarte des, și cred că încă se mai întâmplă în unele spitale, ceea ce este foarte traumatizant pentru o mămică care așteaptă să nască un copil fără viață, sau deja a trecut prin această traumă. Este inimaginabilă durerea și nu pot să înțeleg cum nu se gândesc la impactul pe care îl au asupra mamelor.
Din clipa în care am fost dusă acolo, pe tot parcursul zilei, până seara, când am intrat în operația de cezariană, au venit, pe rând, în salon unde eram singură, ba asistenta, ba moașa, ba psihologul, ba medicul de gardă, să vădă cum sunt, să vorbească cu mine, să mă liniștească. Mi-au dat un calmant. Și, cu foarte mult tact și delicatețe, eram întrebată dacă doresc să îmi vad fetița după ce va fi scoasă. Reacția mea pe moment a fost că nu vreau, de groază că nu voi rezistă și nu voi suporta.
Ei au înțeles, nu s-au supărat, nu m-au acuzat, nu m-au judecat. Și au revenit, spunând, cu același tact, că este unica ocazie să îmi iau la revedere și, din experiența lor, este mult mai bine decât să rămâi cu sentimentul de regret că nu ai făcut-o.
Voi fi recunoscătoare toată viața că au avut răbdare cu mine și m-au încurajat să îmi țin fetița în brațe.", a povestit Bianca Brad.
