O echipă de la Universitatea Stanford a descoperit o mutație genetică unică, responsabilă pentru culoarea portocaliu - roșcată a pisicilor de casă și a rezolvat astfel misterul care a fascinat geneticienii de peste un secol, scrie CNN.
Într-un studiu publicat pe 15 mai în revista Current Biology, cercetătorii conduși de Christopher Kaelin și Greg Barsh au descris pentru prima dată mutația genetică care oferă blăniței acestor pisici nuanța lor caracteristică de „roșcat” și care nu a fost întâlnită la niciun alt animal.
› Vezi galeria foto ‹
Majoritatea pisicilor complet roșcate sunt masculi, ceea ce sugera de mult faptul că gena care determină această culoare se află pe cromozomul X. Femelele, având doi cromozomi X, trebuie să primească mutația de la ambii părinți pentru a fi integral roșcate, de aceea sunt mai puțin numeroase. În schimb, multe femele prezintă modele mixte, cu pete roșii, negre și albe.
Până acum, nu se știa unde exact pe cromozomul X se află această mutație și cum anume conduce la pigmentare roșcată. Spre deosebire de celelalte mutații care afectează culoarea animalelor, localizate în gene care controlează direct producția de pigment, această variantă nu se găsea în interiorul niciunei gene.
Pentru a identifica „zona responsabilă”, Kaelin a colectat timp de zece ani probe de ADN de la pisici roșcate, comparând aceste secvențe cu genomi feline deja cercetați. Echipa a găsit 51 de variații comune masculilor roșcați.
Oamenii de știință au identificat o singură modificare genetică – o deleție de 5.076 de baze de ADN (aproximativ 0,005% din cromozomul X) – care explică de ce unele pisici sunt roșcate. Această regiune ștearsă nu conținea o genă propriu-zisă, ci se afla între elemente care controlează gena Arhgap36, inactivă în mod normal în celulele pigmentare. Când lipsește acest fragment de ADN, Arhgap36 devine activ în melanocite (celulele care produc pigment), inhibând formarea melaninei negre. Astfel, predomină pigmenții roșii, iar blana pisicii capătă nuanța caldă specifică celor roșcate.
Varianta nu a fost găsită nicăieri altundeva în lumea animală, nici măcar la pisicile sălbatice.
„Este o excepție genetică observată încă de acum peste o sută de ani,” a comentat Kaelin într-un comunicat de presă al Stanford.
El susține că mutația a apărut o singură dată în timpul domesticirii și a fost ulterior perpetuată prin selecție, fiind prezentă în toate pisicile roșcate studiate din diverse regiuni ale globului. Dovezi relevate de picturi chinezești datând din secolul al XII-lea arată deja modele calico similare, sugerând vechimea acestei mutații.
Hannes Lohi, profesor la Universitatea din Helsinki, consideră că „această descoperire va fi un instrument valoros în studiile de genetică pentru a urmări evoluția domestică a pisicilor.”
În ceea ce privește legătura dintre genetica pisicilor roșcate și personalitățile lor, Kaelin este circumspect: „Proprietarii cred că pisicile roșcate sunt cu adevărat diferite, dar cercetările nu au demonstrat încă nicio asociere reală între culoare și temperament.”
Ştiri video recomandate
