O caracatiță care face autostopul pe un rechin ar putea suna ca o poveste pescărească. Este însă o situație cât se poate de reală. Biologi marini care fac studii în apele din apropierea Noii Zeelande au fost martorii evenimentului uimitor: o caracatiță viu colorată s-a agățat de un puternic rechin mako cu înotătoare scurte, cel mai rapid rechin din oceane, și s-a lăsat purtată de acesta prin apă. Incidentul neobișnuit îi face pe oamenii de știință să reanalizeze ce credeau că știu până acum despre comportamentul acestor creaturi unice, scrie earth.com.
Rechinii și caracatițele nu sunt de regulă prieteni. Însă rechinul a continuat să înoate liniștit fără să pară deranjat de pasagerul său neobișnuit, în timp ce caracatița s-a ținut strâns cu toate cele opt brațe.
Această întâlnire nu a fost una obișnuită. Rechinul înota liniștit, fără să pară deranjat de pasagerul său neobișnuit, în timp ce caracatița se ținea strâns cu toate cele opt brațe.
„Oceanul este plin de lucruri neașteptate”, a declarat profesoara de biologie marină Rochelle Constantine, de la Universitatea din Auckland, într-o notă publicată după călătoria de cercetare.
Fără tehnologia modernă, acest eveniment ciudat ar fi trecut neobservat. Echipa de cercetare a folosit o dronă și o cameră GoPro pentru a obține o imagine clară a ceea ce se afla pe spatele rechinului.
Dronele și camerele subacvatice au devenit esențiale pentru știința marină. Ele le permit cercetătorilor să monitorizeze fauna fără a o deranja și să documenteze comportamente rare.
Rechinul mako cu înotătoare scurte vs. caracatițele
Mulți oameni de știință și nu numai sunt fascinați de rechinul mako cu înotătoare scurte. Acesta deține recordul de viteză dintre toți rechinii, atingând peste 64 km/h.
Acești rechini pot ajunge la dimensiuni impresionante, măsurând aproape 3,7 metri. Corpurile lor aerodinamice și înotătoarele bine conturate îi ajută să urmărească prăzi rapide, precum tonul sau chiar alți rechini.
Deși rechinii atrag multă atenție și sunt prădători, caracatițele nu trebuie subestimate. Ele sunt cunoscute pentru corpurile lor flexibile, capacitatea de a-și schimba culoarea și talentul de a evita pericolele.
Oamenii de știință cred că caracatițele simt vibrațiile din apă, ceea ce le face pricepute în a evita prădătorii.
Țesuturile lor moi le permit să alunece prin spații înguste, ceea ce ridică întrebarea: cum a ajuns una pe spatele unui rechin atât de mare?
A fost un accident sau caracatița a avut un plan?
Duo-ul neașteptat a apărut lângă coasta de nord a Insulei de Nord din Noua Zeelandă „Momente incredibile ca acesta ne reamintesc că știm mai puțin decât credem,” a remarcat Constantine.
Ea și echipa ei au observat caracatița autostopistă pentru scurt timp, înainte ca aceasta să plece mai departe.
Caracatițele au fost văzute folosind unelte, scăpând din spații înguste sau chiar deschizând capace de borcane din interior. Unii cercetători cred că au memorie de scurtă durată și o formă de planificare de bază, ceea ce sugerează că acest comportament nu a fost pur accidental.
Oare caracatița încerca să se ascundă de un prădător sau să exploreze un nou mediu? Cercetătorii nu știu încă. Dar ținându-se strâns de un rechin aflat în mișcare, ar fi putut să obțină camuflaj, o deplasare mai rapidă sau pur și simplu o pauză de la pericolele apelor deschise.
Rechinii mako, o specie pe cale de dispariție
Rechinii mako cu înotătoare scurte sunt specie pe cale de dispariție din cauza pescuitului comercial și al comerțului global cu aripioare de rechin.
Deși există reglementări privind pescuitul rechinilor, captura accidentală rămâne o problemă majoră. Rechinul mako se reproduce lent, astfel că populațiile sale nu se refac ușor.
Întâlnirile ciudate ca aceasta pot învăța oamenii de știință lucruri noi despre comportamentele dintre prădători și pradă. Rechinii înoată de obicei la suprafață, iar caracatițele stau aproape de fundul oceanului – ceea ce face această asociere și mai ciudată.
Când speciile se comportă diferit de cum ne așteptăm, cercetătorii sunt forțați să-și reanalizeze presupunerile. O caracatiță călărind un rechin poate părea o întâmplare unică, dar ridică întrebări mai profunde despre mișcare, interacțiune și adaptabilitate în viața marină.
Asocieri neobișnuite ca aceasta pot semnala stresuri în ecosistem, precum lipsa hranei, schimbări de habitat sau perturbări cauzate de climă.
Oamenii de știință speră ca acest video să îi facă pe oameni să le pese mai mult de oceane
Chiar și o întâlnire scurtă, surprinsă din întâmplare, poate ajuta la înțelegerea modului în care animalele se adaptează la oceane afectate de activitatea umană.
Unii oameni consideră rechinii ca fiind periculoși. Videoclipuri cu un mako liniștit ar putea schimba percepția asupra acestor vânători agili.
De asemenea, o caracatiță nu este o simplă creatură. Cercetările au arătat că sunt inteligente, capabile să rezolve probleme și să exploreze în mod jucăuș.
Încă nu se știe cât de des se întâmplă astfel de „călătorii” sau de ce. Experții marini încurajează publicul să susțină ecosisteme sănătoase prin reducerea poluării și modificarea metodelor de pescuit dăunătoare.
„Unul dintre cele mai frumoase lucruri la a fi cercetător marin este că nu știi niciodată ce urmează să vezi în ocean,” a scris Constantine. Când animalele sălbatice ne surprind, ne pot reaprinde interesul de a le proteja – și de a avea grijă de locurile în care trăiesc.
Ştiri video recomandate
