Poate părea greu de crezut ca o familie din Rusia să nu fi avut idee de cel de-Al Doilea Război Mondial, mai ales că vorbim despre o ţară care a avut mult de suferit din cauza conflagraţiei mondiale din secolul trecut şi a avut o contribuţie uriaşă la înfrângerea Germaniei naziste.
Şi totuşi, în 1978, o echipă de geologi sovietici aflaţi în căutare de minereuri de fier în taigaua siberiană a descoperit o familie formată din cinci membri care trăia izolată de restul lumii de peste patru decenii şi nu avea nici cea mai mică idee că Rusia şi întreaga lume trecuse printr-un conflict militar devastator, scrie smithsonianmag.com.
Karp Lykov trăia alături de cei patru copii ai săi într-o colibă, iar atunci când oamenii de ştiinţă au intrat în interiorul său au avut impresia că se află în evul mediu: descoperiseră o familie în pragul foametei, care vorbea o limbă aproape imposibil de înţeles, care purta haine peticite şi repeticite şi doi copii care nu mai văzuseră niciodată o altă fiinţă umană.
Totul începuse la mijlocul anilor '30, atunci când fratele lui Karp Lykov a fost împuşcat de comunişti, astfel că bărbatul a decis să-şi ia soţia şi cei doi copii pe care îi avea la acel moment, un băiat de 9 ani şi o fetiţă de 2 ani, şi să fugă în Siberia, pentru a se ascunde în sălbăticie. În taiga, au mai venit pe lume alţi doi copii.
Supravieţuirea în sălbăticie nu a fost deloc uşoară, pentru că famila trebuia să se bazeze doar pe propriile resurse, mâncarea de bază fiind reprezentată de cartofi, amestecaţi cu seminţe de secară şi cânepă, rădăcini sau ciuperci. Carnea era un adevărat lux şi a apărut doar când băiatul cel mare a devenit adult, însă şi atunci destul rar, pentru că acesta nu avea puşcă sau arc să vâneze, tot ce putea face fiind să sape capcane sau să fugărească animalele prin munţi.
A doua jumătate a anilor '50 a fost cea mai dificilă perioadă pentru familia Lykov, „anii foametei”, aşa cum i-a numit una dintre fete. Soţia lui Karp a preferat să-şi hrănească cei patru copii cu puţinul pe care îl avea familia, astfel că, în 1961, avea să moară de foame.
Iniţial, când au fost găsiţi de echipa de geologi, membrii familiei Lykov au acceptat cu greu orice cadou sau ajutor din partea acestora, cu excepţia sării (Karp a spus că lipsa sării timp de patru decenii a fost o „adevărată tortură”), însă, odată cu trecerea timpului, au luat şi cuţite, furculiţe sau chiar cereale. De asemenea, au descoperit televiziunea, o pasiunea în faţa căreia nu au rezistat, venind de mai multe ori în tabăra oamenilor de ştiinţă pentru a urmări programele TV.
Scepticismul iniţial şi rezistenţa de a nu ceda în faţa modernismului, în special din partea lui Karp Lykov, se explică prin faptul că întreaga familie aparţinea sectei Rascolnicilor, o sectă religioasă care îl preamăreşte pe Dumnezeu într-un mod neschimbat încă din secolul XVII, când s-a separat de Biserica Ortodoxă oficială.
Probabil cel mai trist aspect al poveştii familiei Lykov este acela că, la puţin timp după ce a fost descoperită, trei dintre cei patru copii au murit în decurs de câteva zile, la sfârşitul anului 1981. Nu pentru că ar fi fost expuşi unor boli la care nu aveau imunitate, aşa cum s-ar putea crede, ci din cauza unor probleme la rinichi sau a pneumoniei.
Geologii au încercat să-l convingă pe Karp şi pe fiica sa rămasă în viaţă, Agafia, să plece din pădure şi să revină în civilizaţie. Ba chiar să încerce să-şi găsească rudele care au scăpat persecuţiei comuniste. Nici unul dintre cei doi nu au acceptat.
În cele din urmă, Karp Lykov a murit în somn pe 16 februarie 1988. Agafia l-a îngropat şi apoi s-a întors la coliba familiei, iar acum, un sfert de secol mai târziu, continuă să trăiască singură în acelaşi loc.
