Răscoala din 1907 crimă în masă sau simplă represiune a statului român?

Răscoala din 1907 este unul dintre subiectele cel mai puţin analizate de istoriografia românească postcomunistă. Liberalii veniţi la putere ca să reprime răscoala au fost acuzaţi ulterior de proasta gestionare a situaţiei, iar comuniştii au folosit prilejul în scopul propagandistic de a demonstra proasta situaţie în care trăiau ţăranii până în 1948. Pentru a vedea ce a însemnat reprimarea răscoalei, dacă a fost o crimă în masă sau o represiune, am cerut părerea câtorva specialişti în domeniu. Răspund istoricii: Alin Ciupală, Ion Bulei şi Paul E. Michelson.

Alin Ciupală: „Nu a existat un plan stabilit“

Modernizarea societăţii româneşti în a doua jumătate a secolului al XIXlea sa făcut întrun ritm rapid de către o elită politică grupată în jurul regelui Carol I şi formată din liberali şi conservatori. Chiar dacă liberalii erau legaţi în primul rând de interesele burgheziei în formare, iar conservatorii se simţeau întro mare măsură legaţi de vechea aristocraţie proprietară de moşii, această deosebire nu trebuie absolutizată. Liberalii aveau şi ei moşierii lor (principele BasarabBrâncoveanu, cel mai mare proprietar de pământ din Vechiul Regat, a fost unul dintre liderii PNL până în 1913), iar conservatorii au acceptat oameni noi, valoroşi, dar fără origine boierească (Titu Maiorescu, Take Ionescu şi alţii). În opera de guvernare a existat o continuitate legislativă între liberali şi conservatori, dar iniţiativele au aparţinut în general primilor. Principala deosebire a constat în ritmul aplicat modernizării.

Continuarea pe historia.ro