Un nor molecular invizibil, care ar putea arunca lumină asupra modului în care se formează stelele și planetele, a fost detectat surprinzător de aproape de Pământ, potrivit CNN.
Denumit Eos, după zeița greacă a zorilor, norul de gaz ar părea imens pe cerul nopții dacă ar fi vizibil cu ochiul liber. Acesta măsoară aproximativ 40 de luni în lățime și are o greutate de aproximativ 3.400 de ori mai mare decât masa soarelui, au raportat cercetătorii într-un studiu publicat luni în revista Nature Astronomy.
„În astronomie, a vedea ceea ce nu s-a văzut până acum înseamnă de obicei să privești mai adânc cu telescoape din ce în ce mai sensibile - să detectezi acele planete mai mici... acele galaxii mai îndepărtate”, a declarat coautorul studiului, Thomas Haworth, astrofizician la Universitatea Queen Mary din Londra.
„Acest lucru a fost destul de mult în curtea noastră cosmică din spate, iar noi doar l-am ratat”, a adăugat el.
Norii moleculari sunt compuși din gaz și praf din care se pot forma molecule de hidrogen și monoxid de carbon. Grupurile dense din acești nori se pot prăbuși pentru a forma stele tinere.
Cum a fost descoperit Eos
Oamenii de știință detectează de obicei un nor molecular cu ajutorul observațiilor radio și în infraroșu care pot detecta semnătura chimică a monoxidului de carbon, a explicat Haworth.
„În mod normal, căutăm monoxid de carbon, doar un atom de carbon și un atom de oxigen, și care emite lumină destul de ușor la lungimi de undă pe care le putem detecta”, a spus el. „Monoxidul de carbon este strălucitor și avem o mulțime de instalații care îl pot detecta.”
Cu toate acestea, Eos a eludat descoperirea, deși este cel mai apropiat nor molecular de Pământ, deoarece nu conține mult monoxid de carbon și, prin urmare, nu emite semnătura caracteristică detectată de abordările convenționale, au spus cercetătorii. Cheia pentru deblocarea acestei descoperiri uimitoare a fost căutarea luminii ultraviolente emise de hidrogenul din nor.
„Singurul motiv pentru care am reușit să îl surprindem în acest caz este că am reușit să căutăm cu o altă culoare a luminii”, a adăugat Haworth.
„Acest nor strălucește literalmente în întuneric”
Haworth și colegii săi au detectat Eos în datele colectate de un spectrograf în ultraviolet îndepărtat numit FIMS-SPEAR care funcționa ca instrument pe un satelit coreean numit STSAT-1.
Datele tocmai fuseseră făcute publice în 2023, când autorul principal al studiului, Blakesley Burkhart, profesor asociat la departamentul de fizică și astronomie din cadrul Rutgers School of Arts and Sciences, a dat peste ele.
Spectrograful descompune lumina ultravioletă îndepărtată emisă de un material în lungimile sale de undă componente, similar cu ceea ce face o prismă cu lumina vizibilă, creând un spectru pe care oamenii de știință îl pot analiza.
„Acesta este primul nor molecular descoperit prin căutarea directă a emisiei ultraviolete îndepărtate a hidrogenului molecular”, a declarat Burkhart într-un comunicat de presă. „Datele au arătat molecule de hidrogen incandescente detectate prin fluorescență în ultravioletul îndepărtat. Acest nor strălucește literalmente în întuneric”.
Apropierea norului molecular de Pământ oferă o oportunitate unică de a studia modul în care se formează sistemele solare, a spus Burkhart.
„Este enigmatic de ce există ceva atât de mare chiar în vecinătatea noastră solară nevăzut până acum”
„Descoperirea lui Eos este interesantă pentru că acum putem măsura direct modul în care norii moleculari se formează și se disociază și modul în care o galaxie începe să transforme gazul și praful interstelar în stele și planete”, a spus Burkhart.
Astronomii credeau că au o idee bună despre locațiile și proprietățile norilor moleculari aflați la aproximativ 1.600 de ani-lumină de Soare, ceea ce face ca această „descoperire destul de cool” să fie o surpriză, a declarat Melissa McClure, profesor asistent la Universitatea Leiden din Olanda.
„Acest nou nor molecular, Eos, se află la doar 300 de ani-lumină distanță, ceea ce este mai aproape decât oricare dintre norii moleculari despre care știam anterior”, a declarat McClure, care nu a fost implicată în cercetare.
„Este enigmatic de ce există ceva atât de mare chiar în vecinătatea noastră solară pe care nu l-am văzut până acum”, a adăugat McClure. „Ar fi un pic ca și cum ai locui într-o suburbie cu case supraterane și terenuri deschise în ea și ai realiza brusc că unul dintre terenurile deschise găzduiește de fapt un buncăr subteran ascuns în el.”
Ştiri video recomandate
