Se pare că efortul cognitiv suplimentar necesar pentru a construi o minciună și de a face altceva în același timp înseamnă că minciuna nu rezistă atât de bine.
Există totuși câteva avertismente – de exemplu, sarcina secundară trebuie să fie văzută ca fiind importantă de persoana mincinoasă, sau va putea să acorde prioritate minciunii față de orice altceva.
Cercetătorii din spatele noului studiu sugerează că interviurile ar putea fi structurate într-un anumit mod pentru a implica sarcini secundare și, prin urmare, să identifice minciunile. Cu toate acestea, ei subliniază că acesta nu este un sistem sigur și că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a înțelege pe deplin modul în care multitasking-ul îi împiedică pe mincinoși.
„Cercetarea noastră a arătat că adevărurile și minciunile pot suna la fel de plauzibile, atâta timp cât mincinoșilor li se oferă o oportunitate bună de a gândi ce să spună”, spune psihologul Aldert Vrij, de la Universitatea din Portsmouth din Marea Britanie.
„Când oportunitatea de a gândi devine mai mică, adevărurile sună adesea mai plauzibile decât minciunile.”
„Minciunile au sunat mai puțin plauzibile decât adevărurile în experimentul nostru, mai ales atunci când intervievații trebuiau să îndeplinească și o sarcină secundară și li s-a spus că această sarcină este importantă”.
Iată cum a funcționat experimentul: 164 de voluntari și-au exprimat opiniile cu privire la subiecte de societate în știri, apoi s-au împărțit în două grupuri pentru interviuri simulate. Ei au fost instruiți fie să spună adevărul despre părerile lor, fie să mintă despre ei.
Cele două grupuri au fost subdivizate în trei. O treime a primit o a doua sarcină de îndeplinit și i s-a spus că este importantă pentru a trece interviul, o treime a avut și o a doua sarcină, dar nu avea informații despre cât de importantă este, iar ultima treime nu a avut o a doua sarcină.
Sarcina respectivă presupunea scrierea unui număr de înmatriculare auto din șapte cifre care fusese arătat anterior participantului. La sfârșitul fiecărui interviu, intervievatorul a clasificat ceea ce auzise de la participantul la studiu în mai multe domenii diferite, inclusiv cât de plauzibile au fost spusele acestuia.
„Cele mai multe diferențe de diagnostic între cei care spun adevărul și cei care mint au apărut în ceea ce privește claritatea”, scriu cercetătorii în lucrare.
Rezultatele s-au potrivit cu ceea ce se așteptau cercetătorii, deși diferențele dintre grupuri nu au fost uriașe. A spune minciuni implică inventarea detaliilor, încercarea de a nu fi prins de acele detalii fictive și menținerea minciunilor să sune cât mai veridice posibil. Toate acestea pot necesita multă putere mentală.
Pentru cele mai bune rezultate în eliminarea mincinoșilor, echipa sugerează că sarcina secundară trebuie să fie văzută ca importantă.
Desigur, vor fi întotdeauna o mulțime de alte variabile de luat în considerare, nu în ultimul rând, că unii oameni sunt mult mai buni la mințit decât alții.
Totuși, acesta este un mod interesant de a încerca să evidențiezi minciunile în momentul în care sunt spuse.
„Modelul rezultatelor sugerează că introducerea unor sarcini secundare într-un interviu ar putea facilita detectarea minciunilor, dar astfel de sarcini trebuie introduse cu atenție”, spune Vrij, potrivit International Journal of Psychology & Behavior Analysis.
