Un imn dedicat orașului Babilon, scris acum aproape 3.000 de ani, a fost redescoperit de arheologi – o piesă literară plină de laude pentru oraș, locuitorii săi și râul care îl traversa. Se pare că acest imn era atât de apreciat încât era predat în școlile din Babilon, fiind copiat pe zeci de tăblițe de lut. După secole de uitare, textul a fost readus la lumină, scrie IFL Science.
Un cântec al mândriei babiloniene
Patriotismul exprimat prin cântec nu este o invenție modernă. Conform noilor descoperiri, acest obicei datează cel puțin din perioada marilor orașe-stat din Mesopotamia. Iar în cazul Babilonului, textele patriotice nu erau deloc rare – ba dimpotrivă, erau transmise din generație în generație.
În efortul de a reconstitui patrimoniul pierdut al orașului Babilon, profesorul Enrique Jiménez de la Universitatea Ludwig-Maximilian din München și dr. Anmar Fadhil de la Universitatea din Bagdad au recuperat cea mai mare parte a unui imn antic scris în cuneiformă.
„Este un imn fascinant care descrie Babilonul în toată măreția sa și oferă o imagine rară asupra vieții locuitorilor – bărbați și femei deopotrivă,” a spus Jiménez într-o declarație oficială.
Un text popular în Antichitate, dar pierdut în timp
Cercetătorii estimează că textul complet avea în jur de 250 de versuri, dar doar două treimi au fost recuperate. Restul s-a pierdut din cauza fragilității tăblițelor de lut.
Totuși, supraviețuirea parțială a acestui imn este remarcabilă: peste 30 de tăblițe diferite, datând din perioada cuprinsă între secolele VII și I î.Hr., conțin fragmente ale imnului. Având în vedere cât de dificil era să scrii în lut, popularitatea acestui text spune multe despre valoarea culturală pe care o avea.
Ce spune imnul?
Textul începe cu laude aduse zeului Marduk, protectorul orașului, și continuă cu referiri elogioase la templul Esagil, orașul Babilon, zidurile și porțile sale, precum și regele mitologic Alulu. Râul Eufrat este și el menționat, mai ales pentru rolul vital în agricultură, în special în timpul inundațiilor de primăvară care fertilizau câmpiile.
Un fragment poetic sună astfel:
„Câmpiile sale răsar cu ierburi și flori,
Pajiștile înflorite dau orz din belșug,
Snopii sunt adunați cu grijă,
Turmele se odihnesc pe pășuni verzi,
Bogăție și splendoare – demne de oameni –
Sunt dăruite, înmulțite și oferite regește.”
Cercetătorii subliniază că acest pasaj este cu atât mai important cu cât literatura mesopotamiană rar descrie fenomene naturale, iar descrierile primăverii sunt aproape inexistente.
Despre oameni și societate
Imnul laudă și justiția și ospitalitatea babilonienilor, spunând că orașul proteja orfanii și respecta străinii – cel puțin, pe preoții străini care trăiau acolo. Realitatea istorică a sclaviei din Babilon poate contrazice parțial aceste afirmații, dar textul rămâne un indiciu valoros despre cum arăta societătea babiloniană.
Femeile sunt și ele menționate, însă în termeni specifici epocii: nu ca eroine, ci ca exemple de „evlavie și discreție”. Totuși, imnul oferă unul dintre puținele exemple despre rolul femeilor în Babilon, ceea ce îl face important pentru istorici.
Un text educațional redescoperit
„Imnul era copiat de copiii din școli. Este neobișnuit ca un text atât de răspândit în epoca sa să fi rămas necunoscut până acum,” a declarat Jiménez.
El face parte dintr-un proiect internațional care urmărește digitalizarea tuturor fragmentelor de text cuneiform existente și identificarea celor copiate frecvent – semn al importanței lor în Antichitate.
Studiul a fost publicat în prestigioasa revistă Iraq și marchează un pas semnificativ în înțelegerea literaturii, educației și culturii din Babilonul antic.
Ştiri video recomandate
