În septembrie 2023, un semnal seismic neobișnuit a fost înregistrat timp de nouă zile de senzori din întreaga lume. Vibrațiile se repetau la fiecare 90 de secunde și au declanșat o investigație internațională, după ce oamenii de știință nu au reușit inițial să identifice sursa lor, scrie Futura Sciences.
În urma evenimentului, oamenii de știință din întreaga lume au stabilit că semnalul provenea dintr-un fiord izolat din estul Groenlandei, unde o alunecare masivă de teren provocase un tsunami. Apa a rămas în mișcare timp de mai multe zile, lovindu-se în mod repetat de pereții stâncoși ai fiordului.
Potrivit cercetătorului Kristian Svennevig, autorul principal al unui studiu publicat în revista Science, valurile au atins o înălțime medie de aproximativ 60 de metri de-a lungul unei porțiuni de 10 kilometri din fiord.
O a doua alunecare de teren, mai mică, s-a produs în aceeași zonă pe 11 octombrie, eveniment ce a confirmat că versantul era în continuare instabil.
Cum a apărut semnalul detectat în întreaga lume
Mai mulți cercetători au colaborat pentru a investiga întregul eveniment. Angela Carrillo-Ponce, care făcea parte din grupul de lucru, a analizat forma fiordului și a descoperit că aceasta a împiedicat apa să se retragă în larg.
Din cauza unei curbe abrupte aflate în apropierea ieșirii din fiord, valul a rămas prins în interior și a început să se deplaseze înainte și înapoi.
Acest fenomen, cunoscut sub numele de seişă, apare atunci când apa dintr-un bazin închis sau parțial închis oscilează în mod repetat, asemenea apei dintr-un vas mișcat dintr-o parte în alta.
La fiecare mișcare, apa lovea pereții stâncoși ai fiordului și genera vibrații care se propagau prin scoarța terestră. Astfel a apărut semnalul seismic detectat la mii de kilometri distanță. Acesta se repeta la intervale regulate de aproximativ 92 de secunde.
Inițial, cercetătorii au încercat să înțeleagă fenomenul cu ajutorul datelor înregistrate de stațiile seismice de pe uscat. Ulterior, au obținut și dovezi directe cu ajutorul satelitului SWOT, care a surprins imagini radar ale suprafeței apei.
Într-un studiu publicat în revista Nature Communications, cercetătorul Thomas Monahan a folosit aceste date pentru a analiza mișcarea apei în fiord. Măsurătorile au arătat că suprafața apei avea diferențe de nivel de până la doi metri, schimbându-și înclinarea la fiecare oscilație.
Echipa a comparat imaginile din satelit cu datele seismice înregistrate în Alert, Canada, și a estimat că amplitudinea inițială a valului a fost de aproximativ opt metri.
Ulterior, după ce au analizat și datele despre vreme și maree, oamenii de știință au ajuns la concluzia că mișcarea apei nu a fost provocată nici de vânt, nici de schimbările nivelului mării.
Potrivit rezultatelor studiului, subțierea progresivă a ghețarului la poalele muntelui a fost principalul factor care a determinat prăbușirea.
