Lumea este plină de nuanțe de mov – flori de lavandă, pietre prețioase de ametist, prune şi vinete. Dar, dacă privim cu atenție spectrul electromagnetic al luminii vizibile, vom observa că movul lipseşte. Culoarea ar putea fi o creație a creierului nostru – o culoare care există doar datorită modului în care procesăm vizual informațiile despre lumină, scrie Live Science.
"Aș spune, de fapt, că nicio culoare nu există cu adevărat. Totul ține de modul în care aparatul nostru neural procesează informațiile și tocmai în asta constă frumusețea și complexitatea întregului proces" afirmă Zab Johnson, director executiv și cercetător principal la Wharton Neuroscience Initiative, Universitatea din Pennsylvania.
Toate culorile își au originea în lumină. Radiațiile solare care ajung pe Pământ conțin o gamă largă de lungimi de undă: de la cele mari, cum sunt undele radio și radiațiile infraroșii, până la cele scurte și cu energie mare, cum sunt razele X și razele ultraviolete – acestea din urmă fiind dăunătoare organismului uman.
Lumina vizibilă, adică partea din spectrul electromagnetic pe care o putem percepe cu ochiul liber, ocupă doar aproximativ 0,0035% din întregul spectru. Aceasta cuprinde culorile curcubeului. La un capăt se află lungimile de undă mari (pe care le vedem ca roșu), iar la celălalt capăt, lungimile de undă mici (percepute ca indigo sau violet).
Percepția culorilor este posibilă datorită unor celule specializate aflate în spatele ochilor, numite conuri, care detectează lumina vizibilă. Ochiul uman are trei tipuri de conuri: pentru lungimi de undă lungi (sensibile la roșu), medii (verde) și scurte (albastru).
Când lumina ajunge la retină, aceste conuri procesează informațiile legate de lungimea de undă și transmit semnale electrice către creier. Acesta interpretează datele și creează senzația de culoare.
"Creierul nostru face constant un calcul sofisticat între aceste trei tipuri de semnale. De exemplu, când sunt activate conurile pentru roșu și verde, vedem galben sau portocaliu. Când sunt stimulate cele pentru albastru și verde, percepem turcoaz", explică Johnson.
Dar ce se întâmplă în cazul movului? Când sunt activate simultan conurile pentru lungimi de undă scurte (albastru) și lungi (roșu), creierul "inventează" o culoare care nu corespunde unei lungimi de undă reale. Roșul și albastrul sunt la capetele opuse ale spectrului vizibil, iar creierul le "curbează" într-un cerc pentru a le reuni, generând astfel culori precum mov și magenta – chiar dacă acestea nu sunt produse de o singură lungime de undă.
Din acest motiv, movul și magenta sunt considerate culori "nespectrale" – ele nu există ca radiație electromagnetică unică, ci sunt rezultatul combinării a două lungimi de undă. În schimb, culorile spectrale (roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo) sunt definite de o singură lungime de undă.
"Chiar dacă fizic violetul nu este o culoare reală în sensul strict, el a fascinat omenirea timp de milenii", notează Narayan Khandekar, directorul Centrului Straus pentru Conservare și Studii Tehnice de la Muzeele de Artă Harvard.
De exemplu, în Antichitate, fenicienii măcinau melci de mare pentru a obține celebrul violet tirian, folosit exclusiv pentru robe regale și ceremoniale. Astăzi, violetul continuă să fie asociat cu bogăția, puterea și chiar misterul.
"Această asociere persistă, chiar dacă acum există și alte variante de violet disponibile", a spus Khandekar.
Așadar, fie că este creat în mintea noastră, fie obținut din scoici măcinate, violetul rămâne o culoare aparte, care merită toată atenția.
"Nu există cu adevărat în natură. Și tocmai de aceea, când reușim să-l creăm, capătă o valoare suplimentară. Astăzi, violetul este chiar și mai special", afirmă Johnson.
Ştiri video recomandate
