Descoperite în urmă cu aproape 100 de ani, într-o groapă comună din sudul Irakului, două statui din aur aproape identice, vechi de 4.500 de ani, continuă să-i uimească pe arheologi. Acestea se numără printre cele mai vechi dovezi ale unei viziuni cosmice complexe și ale unor practici religioase complexe, fiind realizate cu o măiestrie artistică remarcabilă pentru acea epocă, scrie LiveScience.
Arheologul Leonard Woolley a găsit două statuete aproape identice în 1928, în ceea ce a numit „Marea Groapă a Morții” din Cimitirul Regal al orașului Ur. Le-a botezat „Berbec în desiș” ("Ram in the Thicket") și le-a asociat cu o înmormântare somptuoasă a unui membru al elitei sumeriene, datată în jurul anului 2550 î.Hr. Aceasta a implicat și sacrificiul ritualic a 68 de femei și cinci bărbați.
Statuetele au fost descoperite zdrobite, dar ulterior au fost restaurate. Măsoară 42,5 cm și, respectiv, 45,7 cm în înălțime. Exemplarul mai mic este expus la Muzeul Penn din Philadelphia, iar cel mai mare se află în colecția Muzeului Britanic din Londra.
Ce ar putea reprezenta statuile
Conform Muzeului Penn, statuetele ar putea reprezenta capre markhor, o specie montană din Asia Centrală și de Sud, cunoscută pentru coarnele sale spiralate impresionante. Totuși, Woolley le-a descris ca fiind „berbeci”, amintindu-i de povestea biblică a sacrificiului lui Isaac, în care Avraam jertfește un berbec în locul fiului său.
Capetele și picioarele animalelor sunt sculptate din lemn și placate cu foiță de aur, la fel ca și tufișul în care par să se cațere. Urechile sunt din cupru, iar abdomenul – din argint. Lapis lazuli, o piatră semiprețioasă de un albastru profund, a fost folosit pentru coarne și blană. Fiecare capră stă sprijinită pe picioarele din spate, pe o bază dreptunghiulară decorată cu un mozaic format din scoici, lapis lazuli și calcar roșu, într-un model geometric în formă de diamant.
Funcția exactă a acestor statuete rămâne necunoscută, însă cercetătorii de la Muzeul Penn, într-o analiză publicată în 2020, sugerează că ar fi putut servi drept suporturi pentru ofrande – posibil pentru mici boluri, care nu s-au păstrat.
Potrivit aceleiași echipe, tufișul în care se cațără caprele ar putea simboliza arborele cosmic din mitologia mesopotamiană – axa care unește cerul cu Pământul. Rozetele de pe ramuri ar reprezenta cerul, în timp ce frunzele simbolizează Pământul. Iar modelul în formă de romb de pe baza statuetelor ar putea evoca munții, în special pe cei aflați la orizontul estic al orașului Ur, locul de unde răsare soarele.
În Mesopotamia antică, răsăritul zilnic era considerat un moment sacru, strâns legat de ideea destinului și de geneza cosmosului., iar ritualurile închinate zeului soarelui, Shamash, presupuneau adesea sacrificii de oi sau capre și aveau loc între apus și răsărit.
Aceste statuete, care par să evoce locul și momentul în care cerul, Pământul și lumea de dincolo se întâlneau în viziunea mesopotamiană, erau, probabil, considerate obiecte funerare potrivite pentru un mormânt regal, au concluzionat cercetătorii.
Ştiri video recomandate
