O echipă de cercetători de la Academia Chineză de Științe a descoperit două fisuri uriașe într-o placă tectonică numită Placa Arabică, situată sub sud-estul Iranului. Oamenii de știință au explicat că, cel mai probabil, acestea sunt provocate de diferențele de densitate dintre rocile care alcătuiesc placa, scrie Science Alert.
La scara generațiilor umane, plăcile tectonice care formează scoarța terestră și mantaua superioară se mișcă incredibil de încet.
Cu toate acestea, chiar și într-un astfel de ritm, ele tot sunt într-o continuă mișcare. Din acest motiv, toate aceste mișcări duc la schimbări la nivel global ale peisajului.
Un exemplu al acestor procese a fost identificat de o echipă de cercetători de la Academia Chineză de Științe, care a descoperit două rupturi de mari dimensiuni într-o placă tectonică situată sub sud-estul Iranului.
Într-un nou studiu publicat în Nature Geoscience, cercetătorii au explicat că una dintre părțile acesteia este o placă oceanică, care a făcut cândva parte din vechiul Ocean Neo-Tethys.
„Coexistența acestor două moduri de ruptură oferă o imagine rară a tranziției timpurii de scurtă durată de la subducția oceanică la coliziunea continentală”, au scris cercetătorii în lucrare.
Pentru a măsura activitatea geologică la adâncurile pământului, cercetătorii au folosit o rețea de 69 de stații diferite de monitorizare seismică pentru a detecta vibrațiile provenite de la cutremure îndepărtate.
„Demonstrăm că, în zona de subducție Makran, litosfera oceanică s-a subductat în mod continuu până la adâncimi de cel puțin 450 km, în timp ce în zona de coliziune Zagros, situată la vest, litosfera continentală s-a subductat până la o adâncime de cel mult 300 km, ceea ce a dus la ruperea și desprinderea plăcii în direcția est-sud”, au scris cercetătorii în lucrare.
Înregistrările au fost realizate între perioada martie 2017 - septembrie 2018.
„Deși cele două fisuri se formează independent una de cealaltă, segmentul de graniță continental-oceanică situat între ele este consumat treptat pe măsură ce fisurarea avansează”, scriu cercetătorii.
Ei au explicat că, cel mai probabil, această legătură progresivă va conduce, în cele din urmă, la contopirea celor două fisuri.
Ceea ce este interesant pentru comunitatea științifică este că observarea lor simultană în aceeași regiune este un fenomen foarte neobișnuit pentru geologi.
Conform modelelor studiului, aceste fisuri din plăci se extind de câteva milioane de ani.
