Lansarea misiunii Apollo 11 în iulie 1969 se petrecea într-un context favorabil al relaţiilor româno-americane şi al deschiderii româneşti către Occident, ceea ce a permis românilor să urmărească în direct la Televiziunea Română momentul crucial al aselenizării. „Scînteia” a avut la rândul său un corespondent în Statele Unite şi a relatat în spaţii largi evenimentul. O lectură a relatărilor şi articolelor publicate în ziarul partidului ne permite să reconstituim atmosfera acelor zile de vară în care românii au uitat de barierele războiului rece, urmărind cu sufletul la gură aventura lui Neil Armstrong şi a colegilor săi către Lună.
După ce Nicolae Ceauşescu condamnase în termeni atât de fermi intervenţia sovietică în Cehoslovacia, în vara anului precedent, tot mai multe speranţe de deschidere şi liberalizare se legau de numele său atât în ţară, cât şi în străinătate. Condiţiile de viaţă şi deschiderea culturală specifică perioadei respective păreau să încurajaze aceste speranţe, lucru confirmat de abundenţa filmelor americane pe piaţă, de traducerile tot mai numeroase din autori occidentali, de nivelul de trai aflat în creştere. Vizita lui Charles de Gaulle la Bucureşti în mai 1968 confirma faptul că N. Ceauşescu se bucura de o imagine bună în străinătate. Pe de altă parte, în relaţiile româno-sovietice existau încă tensiuni majore, cauzate în primul rând de condamnarea intervenţiei din Cehoslovacia, dar şi de relaţia specială pe care România o cultiva cu Occidentul. Conducerea de partid de la Bucureşti avea tot interesul să menajeze susceptibilităţile sovietice pentru a se pune la adăpost de eventuale represalii. Cu toate acestea, prudenţa politică nu a împiedicat conducerea română de partid să permită popularizarea şi circulaţia largă a informaţiilor şi relatărilor privind misiunea Apollo 11, descrisă în general ca un exemplu al victoriei omului asupra naturii – temă predilectă a propagandei comuniste.
„Un moment istoric în dezvoltarea civilizaţiei umane”
Relatările şi reportajele care au apărut în acele zile în „Scînteia” poartă amprenta vizibilă a emoţiei momentului, fiind dinamice, pline de suspans şi dramatism, pătrunse totodată de semnificaţia epocală a evenimentului. „Scînteia” a preluat relatări ale agenţiilor de presă internaţionale, publicate în paralel cu corespondenţe ale trimisului său în Statele Unite, C. Alexandroaie, precum şi articole de fond ale unor oameni de ştiinţă dedicate subiectului.
În prima sa relatare, din ziua lansării misiunii Apollo 11, C. Alexandroaie nu se sfia să numească momentul respectiv drept unul „istoric în dezvoltarea civilizaţiei umane”. Fără a mai ţine cont de diviziunile specifice războiului rece şi de ameninţarea imperialistă la care se referea presa comunistă internaţională în contextul războiului din Vietnam, semnatarul îi numea pe cei trei astronauţi „curajoşi fii ai civilizaţiei terestre”. Atmosfera tuturor articolelor este plină tocmai de acest sentiment al comunităţii umane care depăşea barierele ideologice.
Misiunea Apollo 11, văzută prin prisma semnificaţiei sale politice
C. Alexandroaie nu uita să menţioneze în relatarea sa contribuţia deosebită pe care o adusese Uniunea Sovietică la dezvoltarea zborurilor spaţiale, invocând lansarea satelitului Sputnik precum şi pe Iuri Gagarin. El se referea, de asemenea, şi la un discurs entuziast al vicepreşedintelui SUA, Spiro Agnew, care spunea că până la sfârşitul secolului se putea ajunge şi pe planeta Marte, însă cu condiţia unei bune colaborări internaţionale, mai ales între SUA şi URSS. „Totul decurge normal”, spuneau oficialii NASA în momentele premergătoare lansării iar această afirmaţie sumară îl uimea pe corespondentul „Scînteia”. Totul, adică milioane de circuite şi mecanisme de fineţe şi precizie, practic un „omagiu adus gândirii tehnice” – în cuvintele sale. Aceasta îi oferea prilejul de a exprima speranţa că raţiunea va triumfa nu doar în spaţiu, ci şi pe Pământ, prin dezarmare, pace şi înţelegere între popoare.
Continuarea pe historia.ro
