Arheologii au stabilit pentru prima dată cu precizie vechimea unui tip de mormânt din piatră întâlnit în mai multe zone ale Saharei, dar studiat până acum foarte puțin. Monumentul funerar descoperit în nordul Saharei Occidentale datează de acum aproximativ 4.400 de ani, potrivit unei echipe de cercetători de la Universitatea din Girona și Ministerul Culturii din Sahara Occidentală.
Mormântul a fost identificat în apropierea cursului de apă Wadi Lawash el Telli, la marginea sitului de artă rupestră Sluguilla Lawash, unde se găsesc aproape 1.140 de roci gravate. Cercetătorii au inventariat aici 2.068 de reprezentări, răspândite de-a lungul unei distanțe de 27 de kilometri, potrivit Archeoloy News.
Zona este o câmpie cu pietriș, situată la aproximativ 600 de metri altitudine, într-una dintre cele mai aride regiuni ale țării. Păstorii ajung în acest loc doar după perioadele rare în care ploile abundente permit existența pășunilor.
Mormântul se întinde pe o lungime de peste 54 de metri
Monumentul face parte din categoria tumulilor cu „antene”, denumire inspirată de forma construcției. O movilă realizată din plăci de piatră formează partea centrală, iar din aceasta pornesc două șiruri lungi de pietre, asemănătoare unor antene.
Mormântul descoperit în Sahara Occidentală are o lungime totală de 54,5 metri. Movila centrală măsoară 12,5 metri lungime și 10 metri lățime, iar înălțimea sa este mai mică de trei metri.
Cele două aliniamente de pietre sunt orientate la 102 grade față de nord, o caracteristică întâlnită și la alte monumente funerare de acest tip. Constructorii au folosit calcar din zonă, fără mortar, iar majoritatea pietrelor au o lungime mai mică de un metru. Dimensiunile materialelor sugerează că mormântul ar fi putut fi ridicat într-un timp relativ scurt, de un grup restrâns de oameni.
Ce au descoperit arheologii în interiorul mormântului
Săpăturile au avut loc în perioada 5-8 aprilie 2018. Din cauza vântului și a izolării zonei, cercetătorii au putut excava doar jumătate din movilă, cealaltă parte fiind lăsată intactă.
Sub stratul exterior de pietre au găsit un capac alcătuit din plăci mari de calcar. Dedesubt se afla scheletul unei singure persoane.
Corpul fusese așezat pe spate, cu capul orientat spre sud și picioarele îndoite spre vest. Arheologii nu au identificat o groapă funerară propriu-zisă și nici indicii care să sugereze că mormântul ar fi fost deschis ulterior.
Uzura dinților indică faptul că persoana avea între 25 și 35 de ani. Sexul nu a putut fi stabilit, deoarece oasele bazinului nu s-au păstrat.
Pe un os al degetului a fost observată și o excrescență osoasă, care ar putea indica folosirea repetată a mâinii în anumite activități. Rămășițele erau însă extrem de fragile, astfel că echipa a recuperat doar câteva fragmente de oase ale membrelor, câteva oase ale degetelor și doi molari.
Singurele obiecte funerare descoperite au fost patru mărgele în formă de inel, realizate din coajă de ou de struț. Astfel de podoabe sunt întâlnite în mai multe zone ale Saharei atlantice, motiv pentru care nu oferă indicii clare despre cultura din care făcea parte persoana înhumată.
O probă de sediment a conținut doar două granule de polen de pin, o cantitate prea mică pentru a permite reconstituirea vegetației din perioada respectivă.
Datarea a fost stabilită după mai multe încercări
Stabilirea vechimii mormântului s-a dovedit dificilă. Primele analize, efectuate în 2018, nu au dat rezultate, deoarece oasele nu mai conțineau colagenul necesar metodei de datare folosite.
În 2025, cercetătorii au încercat o altă abordare, analizând componenta minerală a oaselor. Testele efectuate în laboratorul CIRAM au indicat intervale apropiate pentru două fragmente osoase.
Un fragment din osul humerus a fost datat între 4.417 și 4.160 de ani înainte de prezent, în timp ce un fragment de femur a indicat un interval cuprins între 4.405 și 4.100 de ani înainte de prezent.
Rezultatele concordante plasează înmormântarea, în principal, în intervalul de acum aproximativ 4.407-4.230 de ani.
O schimbare importantă în practicile funerare din Sahara
Cercetătorii susțin că aceasta este prima datare absolută realizată pentru un tumul cu „antene” din Sahara. Monumentele de acest tip apar spre finalul primei etape de construire a mormintelor din piatră în regiune, în perioada neoliticului târziu, și sunt contemporane cu unele morminte în formă de semilună.
În aceeași zonă, un singur alt tumul cu „antene” fusese cercetat prin săpături arheologice, la Wadi Tasua, însă acolo nu au fost descoperite rămășițe funerare.
Înainte de apariția acestor monumente, oamenii erau înhumați în morminte simple, marcate cu pietre joase. Trecerea la construcții funerare din piatră, în urmă cu aproximativ 4.500 de ani, reprezintă o schimbare semnificativă în practicile comunităților din regiune.
De ce au început aceste comunități să ridice monumente funerare atât de elaborate și ce semnificație aveau ele rămâne, deocamdată, o întrebare fără răspuns.
