Cercetători chinezi avertizează că debitul fluviului Brahmaputra ar putea crește, iar riscul de inundații ar putea deveni mai mare pe parcursul acestui secol, ceea ce ridică noi semne de întrebare privind posibilele efecte ale megaproiectului de baraj de 168 de miliarde de dolari pe care Beijingul îl construiește pe fluviu, în Tibet, scrie The Times of India.
Cercetători de la Academia Chineză de Științe și de la Universitatea Yunnan au reconstituit istoria scurgerii apei pe fluviu între anii 1325 și 2020, pe baza grosimii inelelor anuale ale copacilor din sud-estul Platoului Tibetan.
Combinând această reconstituire cu date climatice, ei au creat un model care arată o creștere a debitului fluviului în scenariile climatice viitoare, alături de o posibilă înmulțire a episoadelor cu debite foarte mari, precum inundațiile.
Concluziile au fost publicate pe 8 octombrie în revista China Science Bulletin, a relatat luni publicația South China Morning Post din Hong Kong, potrivit agenției PTI.
Fluviul, cunoscut în Tibet sub numele de Yarlung Tsangpo, intră în India, în statul Arunachal Pradesh, sub numele de Siang, iar mai în aval devine Brahmaputra. Este o sursă esențială de apă pentru agricultură, pentru traiul oamenilor și pentru ecosistemele din nord-estul Indiei și din Bangladesh.
„Aceste rezultate oferă o perspectivă pe termen lung asupra variabilității hidroclimatice a fluviului Yarlung Tsangpo și o bază științifică pentru evaluarea riscurilor viitoare legate de resursele de apă”, au transmis cercetătorii.
Ei au cerut ca schimbările estimate ale debitului să fie luate în calcul la planificarea proiectelor de exploatare a resurselor de apă și a infrastructurii de stocare, dar și la evaluarea riscurilor legate de râurile care traversează granițe internaționale.
Scurgerea este un proces natural din circuitul apei, prin care surplusul de apă curge la suprafața solului sau prin sol spre râuri, pâraie, lacuri și alte ape. Fenomenul apare atunci când cantitatea de apă din ploi, din topirea zăpezii sau din irigații depășește cât poate absorbi pământul. Deși scurgerea contribuie la refacerea surselor de apă, atunci când este excesivă poate provoca pagube mediului și proprietăților.
Apa care se scurge poate duce cu ea poluanți, precum îngrășăminte, pesticide, petrol și alte substanțe chimice, în apele de suprafață și în pânza freatică, afectând fauna și, potențial, sănătatea oamenilor.
Scurgerea excesivă poate provoca, de asemenea, inundații, eroziunea solului și pagube materiale, mai ales în zonele urbane, unde suprafețele sunt impermeabile. Măsuri precum sisteme eficiente de drenaj, vegetația și mulciul pot ajuta la reducerea scurgerii și la limitarea efectelor ei dăunătoare.
Ce știm despre proiect
Proiectul, estimat la aproximativ 168 de miliarde de dolari, ar urma să cuprindă cinci hidrocentrale în cascadă.
Deși scopul principal este producerea de energie electrică, dimensiunea și amplasarea în amonte a proiectului au ridicat întrebări privind debitul apei în aval, gestionarea inundațiilor și impactul asupra mediului.
Un proiect de asemenea anvergură, construit în amonte, i-ar putea oferi Chinei o anumită capacitate de a controla momentul și volumul apei eliberate, deși impactul asupra Indiei ar depinde de felul în care barajul va fi proiectat și exploatat.
Noile concluzii se adaugă îngrijorărilor științifice legate de riscurile proiectului. În iulie, geologi chinezi avertizau că o falie activă aflată sub barajul planificat ar putea pune în pericol stabilitatea construcției.
Ei le-au cerut inginerilor să consolideze versanții vulnerabili și să introducă măsuri de protecție împotriva alunecărilor de teren și a prăbușirilor de stânci.
Vulnerabilitatea regiunii Himalaya la dezastre naturale în lanț a fost scoasă în evidență și de viiturile de pe 26 august de la granița dintre China și Nepal, provocate de o avalanșă de gheață și roci și de ruperea ulterioară a unui baraj natural temporar format pe râu.
Dezastrul a ucis aproape 1.500 de oameni, iar peste 5.500 sunt dați dispăruți în Nepal și China, potrivit sursei citate.
