Elveția a pierdut aproape o cincime din gheață în doar cinci ani, arată un nou studiu. Este o transformare dramatică a țării alpine, ai cărei ghețari albi și uriași s-au redus la deșerturi de piatră care seamănă cu peisajul lunar, spun oamenii de știință, scrie The Guardian.
Ghețarii elvețieni s-au micșorat cu 5,5% în primele opt luni din 2026, potrivit raportului anual de monitorizare. Pierderea vine după o vară cu valuri de căldură toride, care a urmat unei ierni cu foarte puțină zăpadă. Scăderea volumului de gheață este foarte aproape de recordul din 2022 și ridică pierderea totală înregistrată din 2021 încoace la 19,4%.
Matthias Huss, glaciolog la ETH Zürich și autorul principal al raportului, spune că mulți oameni nu își dau seama cât de repede se retrag ghețarii. Nici că, în urmă cu doar o generație, unele locuri azi golașe stăteau sub sute de metri de gheață. Cercetătorii nu au întocmit încă un bilanț oficial al ghețarilor dispăruți anul acesta, dar spun că au asistat la moartea mai multor ghețari mici.
„Am fost la unul săptămâna trecută și e impresionant să stai în peisajul ăsta lunar, unde acum doar câțiva ani era un strat gros de gheață – un ghețar întins”, a declarat Huss. „Iar acum e un deșert de piatră, cu câteva blocuri de gheață veche împrăștiate, care încă zac acolo și se topesc pe rocile fierbinți”.
Raportul, realizat în colaborare de Rețeaua elvețiană de monitorizare a ghețarilor și Comisia elvețiană pentru observarea criosferei, arată că grosimea medie a ghețarilor a scăzut în 2026 cu între 2,5 și 4 metri.
Huss spune că oamenii de știință observă tot mai des ghețari care se prăbușesc din interior, nu doar ghețari care se retrag din cauza căldurii de la suprafață. Fenomenul este provocat de pâraiele care curg pe sub gheață și sapă caverne.
„Ai găuri uriașe, ca în cașcaval, în mijlocul gheții, iar tavanele lor se prăbușesc”, a explicat Huss. „Sunt procese care rup ghețarii în bucăți și îi fac să se retragă și mai repede”.
Europa se încălzește de două ori mai repede decât media globală, din cauza efectului de seră produs de poluarea cu combustibili fosili și a distrugerii naturii. Regiunile alpine trec prin unele dintre cele mai dramatice schimbări.
O analiză publicată marți de MeteoSwiss arată că semestrul de vară, din aprilie până în septembrie, a fost cel mai cald și mai secetos de la începutul măsurătorilor, în 1864. De atunci, omenirea a eliberat în atmosferă 1.800 de miliarde de tone de dioxid de carbon și a încălzit planeta cu aproximativ 1,4°C.
Căldura din această vară a fost mai puternică decât în 2022, însă pierderile de gheață din Elveția nu au depășit totuși recordul de atunci. Cercetătorii pun asta pe seama depunerilor reduse de praf saharian, care murdărește zăpada și o împiedică să reflecte lumina soarelui. Au contat și stratul de zăpadă puțin mai gros de la sfârșitul iernii și vremea mai înnorată din timpul verii.
În septembrie, Huss a mers la fostul ghețar Plattalvafirn, cunoscut și ca ghețarul Griess. Acesta acoperea odinioară un întreg versant de munte, dar și-a pierdut 99% din suprafață în doar 20 de ani. În anii 1950, ghețarul a fost unul dintre cele mai atent monitorizate din lume, iar Huss a lucrat cu datele acelea pe vremea când era doctorand.
„Diferența față de atunci e că ritmul retragerii era încă, să zicem, la un nivel normal”, a spus Huss. „Ce vedem acum e o adevărată explozie a ratelor de topire, care duce la dezintegrarea ghețarilor. Pur și simplu se fac bucăți”.
