Guvernul Tăriceanu a suferit mari schimbări de la învestitură şi până la finalul mandatului, trecând prin numeroase scandaluri, lupte interne între aliaţi, remaniere şi restructurare. În cei patru ani de guvernare, puţini miniştri au deţinut portofoliul pentru mai bine de jumătate din mandat şi asta după ce Alianţa D.A. PNL-PD, care a câştigat alegerile, s-a rupt în primăvara lui 2007.
Guvernul Tăriceanu, alcătuit din reprezentanţi ai Alianţei PNL-PD, UDMR şi PUR (PC), a fost învestit în funcţie pe 28 decembrie 2004, o zi mai târziu depunând jurământul în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu. Punctul culminant al guvernării Tăriceanu s-a consumat în primăvara lui 2007, când Alianţa D.A. s-a destrămat şi a avut loc restructurarea guvernamentală, în urma căreia miniştrii democraţi au părăsit portofoliile.
Până la restructurare, Guvernul a avut trei vicepremieri din partea a trei formaţiuni din coaliţia guvernamentală. Democratul Adriean Videanu a deţinut portofoliul de secretar de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniul economic, în perioada 29 decembrie 2004 - 20 martie 2005, Videanu a fost urmat în funcţie de Gheorghe Seculici, care a deţinut mandatul până în august 2005, fiind înlocuit apoi cu Gheorghe Pogea, care a rezistat în această poziţie până în 12 iunie 2006.
Un alt vicepremier care coordona activităţile din domeniile mediului de afaceri şi întreprinderilor mici şi mijlocii a fost reprezentantul PUR (PC) George Copos. A fost înlocuit de colegul său Bogdan Pascu, care a stat în Executiv până în decembrie 2006. Tot în Guvernul Tăriceanu a deţinut funcţia de vicepremier, având calitatea de secretar de stat fără portofoliu pentru coordonarea activităţilor din domeniul culturii, învăţământului şi integrării europene, Marko Bela (UDMR).
În Cabinetul Tăriceanu s-au ''perindat'', în cei patru ani, peste 45 de miniştri, care, în funcţie de conjunctură, au deţinut un portofoliu un timp mai îndelungat sau mai scurt.
1. Ministerul Justiţiei a fost condus, în prima fază, de independentul Monica Macovei, care a deţinut această demnitate până în 5 aprilie 2007. Locul Monicăi Macovei a fost luat de liberalul Tudor Chiuariu, care a ocupat fotoliul de la Justiţie până în 10 decembrie 2007. El şi-a dat demisia după ce şeful statului i-a solicitat primului-ministru remanierea din funcţie a ministrului Justiţiei. Portofoliul a fost preluat de Teodor Meleşcanu, ca interimar, acesta fiind şi ministru al Apărării, până în 29 februarie 2008. Ultimul ministru de la Justiţie a fost Cătălin Predoiu, un tânăr avocat, independent, ulterior devenit membru PNL.
2. Ministerul Economiei şi Finanţelor s-au perindat mai mulţi oameni politici. Primul a fost liberalul Ionuţ Popescu, el deţinând funcţia până în august 2005, succesorul său fiind Sebastian Vlădescu, care a ocupat acest fotoliu până în aprilie 2007 când Ministerul Finanţelor a fost comasat cu Ministerul Economiei şi Comerţului. După restructurarea guvernamentală din martie 2007, fotoliul de la Finanţe a fost preluat de liberalul Varujan Vosganian, care a reuşit să îşi ducă mandatul până la capăt.
3.Ministerul Muncii a fost adjudecat, în 2004, de democratul Gheorghe Barbu, care şi-a dus mandatul până la restructurarea guvernamentală din 2007. El a fost urmat la conducerea ministerului de liberalul Paul Păcuraru, care a demisionat însă la sfârşitul lunii septembrie 2008, după ce a fost implicat într-un scandal de corupţie, fiind acuzat că ar fi intervenit pe lângă liderul PNL Gorj, Dan Ilie Morega, pentru ca firma fiului său să primească unele contracte.
Succesorul său a fost preşedintele Casei Naţionale de Pensii, Mariana Câmpeanu.
4. Portofoliul Ministerului Afacerilor Externe a fost deţinut, iniţial, de liberalul Mihai-Răzvan Ungureanu, care însă a demisionat pe 4 februarie 2007, la două zile după ce premierul Călin Popescu-Tăriceanu i-a cerut să îşi prezinte demisia. După demiterea lui Mihai-Răzvan Ungureanu, premierul a preluat el, ca interimar, portofoliul MAE până în luna aprilie când a fost numit şef al diplomaţiei române Adrian Cioroianu. Acesta a deţinut portofoliul de la Externe pentru un an, demisionând şi el din funcţie după scandalul Crulic, românul mort într-o închisoare din Polonia, după ce a intrat în greva foamei.
Cel care încheie mandatul Guvernului Tăriceanu la MAE este independentul Lazăr Comănescu, fost ambasador.
5. La conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor s-a aflat din decembrie 2004 până la ruperea Alianţei D.A., în 2007, democratul Vasile Blaga, portofoliul fiind preluat atunci de liberalul Cristian David, care îşi încheie mandatul odată cu întreg Cabinetul Tăriceanu.
6. Şi la Ministerul Apărării s-au perindat mai mulţi miniştri. Primul a fost liberalul Teodor Atanasiu, care a fost suspendat din funcţie de preşedintele Traian Băsescu la 12 septembrie 2006. Până pe 5 aprilie 2007, fotoliul de la Apărare a fost deţinut de democratul Sorin Frunzăverde, iar după restructurarea Guvernului funcţia i-a revenit liberalului Teodor Meleşcanu, care duce mandatul la capăt.
7. La Ministerul Transporturilor, până la restructurarea guvernamentală, funcţia de ministru a fost deţinută de democratul Gheorghe Dobre (până în 13 iunie 2006) şi de colegul său de partid Radu Berceanu. După martie 2007, ministru al Transporturilor a fost numit liberalul Ludovic Orban, care, deşi a candidat în vara acestui an la Primăria Capitalei, a rămas să îşi ducă mandatul de ministru până la capăt.
8. La Ministerul Educaţiei, patru miniştri şi-au împărţit cei patru ani de mandat. Primul a fost democratul Mircea Miclea, care a demisionat pe 11 octombrie 2005, acuzând subfinanţarea cronică a învăţământului românesc. El a rămas în funcţie la cererea premierului Tăriceanu încă 30 de zile, până la data de 10 noiembrie 2005, când i s-a găsit un înlocuitor în persoana colegului său de partid democratul Mihail Hărdău. După restructurarea guvernamentală, portofoliul de la Educaţie a fost preluat de liberalul Cristian Adomniţei, care, însă, a fost revocat din funcţie cu doar o lună şi jumătate înainte de alegerile parlamentare din 30 noiembrie, pentru că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a monitoriza dezbaterile din comisiile parlamentare ca să evite ''derapaje" precum adoptarea legii prin care au fost majorate salariile cadrelor didactice cu 50%. Locul său a fost luat de Anton Anton.
9. Una dintre cele mai lungi prezenţe în Guvernul Tăriceanu a avut-o ministrul Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu. El a preluat funcţia de la liberalul Mona Muscă, în 22 august 2005, şi a rămas în această poziţie şi după restructurarea guvernamentală din 2007. Ulterior, Mona Muscă a fost exclusă din PNL pe motiv de colaborare cu fosta securitate.
10. Patru miniştri au deţinut, în perioada 2004-2008, fotoliul de la Agricultură. Primul a fost liberalul Gheorghe Flutur, care a rămas în funcţie până în 23 noiembrie 2006, când a fost înlocuit de colegul său de partid Dan Motreanu. El a deţinut funcţia până la restructurarea guvernamentală din primăvara lui 2007, când la acest minister a venit Decebal Traian Remeş. Pe 11 octombrie 2007, Remeş a demisionat din funcţia de ministru al Agriculturii ca urmare a unui scandal mediatic declanşat prin apariţia la postul naţional de televiziune a unor probe din ancheta DNA la adresa sa. În locul său a fost numit Dacian Cioloş.
11. Un alt membru al Guvernului Tăriceanu care a rezistat o perioadă lungă de timp pe scaunul ministerial este şi liberalul de la Sănătate, Eugen Nicolăescu. El a preluat funcţia de la medicul Mircea Cinteză, în august 2005, care a fost schimbat la prima remaniere a Executivului.
12. Nici la Ministerul Mediului nu a existat un singur ministru. Portofoliul a fost preluat în decembrie 2004 de Sulfina Barbu, care a rezistat în funcţie până pe 5 aprilie 2007, când PD a părăsit guvernarea. Locul ei a fost luat de Attila Korodi (UDMR), care a gestionat problemele de la Mediu până la finalul mandatului.
13. Şi ministrul de la Comunicaţii, Zsolt Nagy, a fost implicat într-un scandal care a ajuns în justiţie, acesta fiind înlocuit din funcţie în august 2007. La data de 30 iulie 2007, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de revocare din funcţia de ministru a lui Zsolt Nagy şi numirea în acest post a lui Iuliu Winkler. Acesta nu a deţinut însă funcţia decât patru luni, pentru că a demisionat din Guvern după ce a devenit europarlamentar. În locul lui a venit colegul său de la UDMR Karoly Borbely.
14. După restructurarea din primăvara lui 2007, Ministerul Dezvoltării şi Lucrărilor Publice a fost condus de Laszlo Borbely, acesta deţinând înainte funcţia de ministru delegat pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului. Ministerul Dezvoltării a fost format prin unirea Ministerului Integrării Europene, condus de democratul Anca Boagiu, cu structura ministerială a lui Borbely.
15. Odată cu restructurarea guvernamentală din 5 aprilie 2007, liberalul Ovidiu Silaghi a fost numit în funcţia de ministru pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, minister nou-înfiinţat, portofoliu pe care îl deţine până la finalul guvernării Tăriceanu.
16. Funcţia de ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul a fost deţinută, din decembrie 2004 până în martie 2006, de liberalul Bogdan Olteanu. Succesor al acestuia a fost desemnat liberalul Mihai Voicu, care deţinuse funcţia de ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului.
Guvernul Tăriceanu a mai avut, până la restructurare, şi un ministru delegat pentru controlul implementării programelor cu finanţare internaţională şi urmărirea aplicării acquis-ului comunitar, în persoana lui Cristian David, un ministru delegat pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului - Laszlo Borbely, un ministru delegat pentru comerţ - Iuliu Winkler şi un ministru delegat pentru coordonarea activităţilor de control - Sorin Vicol (PC).
Guvernul Tăriceanu îşi va încheia mandatul odată cu învestirea noului Executiv, condus de democrat-liberalul Emil Boc.
Agerpres
