E sâmbătă, plouă mărunt, e frig de te dor oasele. Și e protest. Iar. Cel la care George Simion, liderul AUR, speră să strângă un milion de oameni, care să ceară „turul doi înapoi”.
”Să ne dea Bucovina de Nord înapoi!”
Și de această dată aleg să particip. Tot fără legitimația de jurnalistă la vedere.
Deși e sâmbătă, metroul spre Victoriei e plin. O femeie la vreo 40 și ceva de ani, cu eșarfă tricoloră la gât, le explică celorlați, pe un ton profesional: ”Mie mi-a sunat prost acest 6 mai, data la care au stabilit alegerile. Vă spun eu: vor declara stare de război și rămân doar ei la putere. Eu cred foarte mult în ce spune Dan Puric: „Să iasă mamele și soțiile și să se bată pentru copiii lor! Să le spună nenorociților: nu vi-i dăm! Femeile dintr-un sat din Ucraina asta au făcut: au răsturnat duba armatei. Asta trebuie să facem și noi!”
Din celălalt vagon, o altă femeie strigă: „Să ne dea Bucovina de Nord înapoi! Să ne întregim neamul!”
› Vezi galeria foto ‹
La Victoriei trebuie să schimbăm metroul, spre Piața Universității. Un bărbat e uluit că pe ușa toaletei de aici scrie ”defect”.
- Băi, de ce e închisă baia asta? Eu unde mă piș?
- Pe pereți. La Guvern. Hai că mai e puțin până acolo, râd cei care sunt în grup cu el.
”A luat tata pensia, vă duc `la mec` după”
Merg mai departe și, pe peron, un bărbat în vârstă le explică celorlalți: „Ceaușescu chiar a făcut treabă. Una bună. Nu ca Ciolacu, cu mâța lui maidaneză!” (eu chiar nu înțeleg ce are lumea cu pisica lui Marcel Ciolacu, deoarece și protestatarii de săptămâna trecută îi puseseră gând rău bietului animal – n.r.)
„Argeșu`, hai, după mine! A luat tata pensia, vă duc `la mec` după”, strigă cineva pe scările rulante.
La Universitate, niște doamne vând de toate: flori, că e 1 martie, cocarde, căciuli cu România, eșarfe, steaguri. Toate par să coste 10 lei bucata.
Niște bărbați, îmbrăcați în daci, flutură plini de energie niște steaguri.
”Voiam și eu să stau cu nevastă-mea!”
„Eu chiar nu înțeleg de ce a pus George protestul pe 1 martie. Voiam și eu să stau cu nevastă-mea, că aia se supără!”, mormăie cineva.
„Să aveți grijă la buzunare în mulțimea asta!”, râde altcineva.
Un bărbat, supărat, îl ceartă: „Stai liniștit! Numai patrioți suntem aici!”.
Mulțimea se organizează să plece în marș spre Victoriei, din Piața Universității. Desfășoară un banner uriaș, iar coordonatorii urlă ordine: să ne dăm pe margine, ca să poată porni lumea. Nu contează că stăm în bălți până la glezne. Important e să se vadă bannerul.
„Vedeți ce ne face să facem un singur om?”
O fată, nu știu dacă e trecută de 20 de ani, face live pe TikTok în timp ce îmi fugărește o colegă de la Antena 3 CNN.
”Noi suntem România! Nu voi! Ia uitați-vă la ea, fuge!”, strigă ea.
Se aud huiduieli. Sunt protestatarii care sunt supărați pe alți colegi din redacție. Îi înjură, le strigă tot soiul de lucruri ce nu pot fi reproduse.
O doamnă în vârstă, cu o icoană în brațe, le urează reporterilor „să se îmbolnăvească de cancer și să moară. Și voi, și copiii voștri! Așa meritați!”
Acesta e momentul în care mă simt o impostoare. Că eu nu am legitimația la vedere, deci sunt protejată de înjurăturile mulțimii.
„Vedeți ce ne face să facem un singur om? Georgescu președinte”, țipă o femeie.
Alta le spune celor din jur ce i-ar face lui Ciolacu: „Eu, ca femeie, l-aș strânge de gât! Fără niciun regret! Cu el chiar aș face moarte de om”.
Florin de la Buzău
Trimit tot ce filmez pe grupul redacției. Și mă ascund, cumva, să nu-mi vadă careva ecranul. Sunt foarte concentrată la ce fac. Un bărbat mă bate pe braț.
”Pare că sunteți o româncă foarte implicată, autentică. Eu sunt Florin. De la Buzău. Avem aceleași gusturi politice. Ce ziceți, mergem la o cafea la Starbucks după protest?”, mă întreabă. Fac ochii mari. Și fug. Cât mai departe de Florin de la Buzău. Mă amestec printre protestatari.
”S-a dus bichonul în fața leului!”
Mai în față, cineva tună și fulgeră cu privire la ce au discutat Zelenski și Trump seara trecută.
„Jegosul ăla de Zelenski! S-a dus bichonul în fața leului! Și lătra tare! Ăla trebuia dat pe mâna rușilor! Acolo”, strigă el. Lumea îl aprobă. Câțiva chiar îl și aplaudă, admirativ: „I-auzi! A zis de ăla că e bichon”.
Un puști de vreo 12 ani le spune prietenilor săi, entuziasmat: „Băieți, azi o să-l vedem pe Georgescu!”.
Pe drum, un tată îi arată copilului o femeie, care avea o geantă pe care era desenat un curcubeu.
- Are geantă cu curcubeu! Ce amuzant! Asta e infiltrată! Ne trolează aici! Tati, să te ferești de oamenii cărora le place curcubeul!, îi spune el fiului său.
„Poate am timp să fac o poză cu Simion. O trimit pe Discord”, spune alt puști.
”Nu ți-e rușine?! Îți dai ochii peste cap când vorbește președintele nostru?”
În Piața Victoriei, undeva în față, e scena. Nu mă pot apropia, că e prea multă lume.
Un copil plânge în hohote. Și el are vreo 10 ani. Mama lui încearcă să ajungă lângă podium. Se justifică, zâmbind, mândră: „E emoționat. Vrea să îl vadă pe domnul Georgescu! Vă rog eu să ne lăsați să trecem! E doar un copil. Vrea să îl vadă cu ochii lui pe acest om minunat!”. Lumea se dă la o parte, emoționată.
Vorbește Călin Georgescu. Zice cum e gata să fie arestat pentru binele poporului și ceva despre demnitate. Fără să-mi dau seama, îmi dau ochii peste cap la discursul lui și comentez tare: „Ei, da! Ce să-ți spun!”
Bătrânica de lângă mine își mijește ochii și mă ceartă: „Nu ți-e rușine?! Îți dai ochii peste cap când vorbește președintele nostru?”. Îmi plec capul, rușinată.
„Să fie paceeeee!”, se aude un urlet dintr-o dată. Oamenii aplaudă. Posesoarea urletului pare a fi Floricica Dansatoarea, dar nu o văd. Nici azi nu mă ajută înălțimea.
”Vorbește, bă, în spaniolă”
În fața mea, o fată face live pe TikTok. Primește flori, monede și alte cadouri. Ea le mulțumește tuturor: „Așa se apără democrația!”
Pe scenă urcă un parlamentar din Spania. Se adresează mulțimii în limba engleză.
„Vorbește, bă, în spaniolă! Că înțelegem ce zici în limba ta. Cu toții am fost prin Spania”, strigă cineva.
După ce își termină cu toții discursurile, protestarii pornesc spre metrou.
„Uite, e Piperea! Merge cu metroul! Vezi? E ditai europarlamentarul și merge cu metroul! Nu ca nenorociții ăștia de la guvern”, spune un bărbat, aflat în spatele meu.
În metrou, o femeie e vopsită pe față, în culorile tricolorului. Vorbește pe video cu prietena ei: „Sper să se ia, că cu ce mi-am dat nu mai contează. Asta roșie e vopsea de ouă. Asta albastră e machiaj, iar asta galbenă e cariocă de la fiică-mea. Sper să se ia. Că mâine mă duc la muncă!”.
Însă oamenii din metrou o apreciază: „E foarte frumos machiajul! Româncă adevărată!”.
Femeia le mulțumește și explică din nou cu ce s-a dat pe față. Nu mai pot aștepta răspunsul. E vremea să cobor și eu la stația mea și să scriu acest articol.
Ştiri video recomandate
