Atacul la liderii Coaliției PSD-ALDE este unul întâmplător? Cu siguranță că nu.
Andreea Sava a vorbit la ”Descoperiți” despre coordonatele anului 2019, unul extrem de important pe plan politic.
Anul 2019 este unul cu miză uriașă: pe de o parte, se decide influența la Bruxelles, la alegerile europarlamentare din mai, iar apoi, spre final, la cine ajung butoanele puterii de la Cotroceni.
Iar preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene, în loc să fie motiv de armistițiu politic, este, de fapt, folosită tocmai pentru desăvârșirea acestei operațiuni care, în mod clar, are drept scop preluarea tuturor frâielor până la aceste rânduri de alegeri: adică dărâmarea Guvernului, odată cu ruperea Coaliției.
Pe lângă faptul că ajută să organizezi alegerile, a mai apărut și pocinogul cu PSD și ALDE care declară că vor candidat comun la prezidențiale, un pericol uriaș mai ales dacă acesta ar fi Călin Popescu Tăriceanu, om care poate capacita o parte din electoratul de dreapta care-i lipsește PSD-ului de 14 ani încoace ca să câștige turul al doilea al prezidențialelor.
Și vorbim despre o operațiune-gigant desfășurată pe 2 fronturi: unul intern și altul extern. Pe plan intern, se acționează simultan în două direcţii: intimidarea liderilor și ruperea din interior atât a Coaliției cât și a celor două partide pe rând.
La un semn, așa-ziși jurnaliști de la importante publicații internaționale nici nu și-au revenit bine după Revelion că i-a cuprins aceeași îngrijorare profundă legată de modul dictatorial în care conduce Liviu Dragnea, propagându-se ideea că nu știu ce dezastru uriaș va produce guvernul PSD-ALDE în timpul președinției Consiliului Uniunii Europene. În mod evident, se încearcă întoarcerea liderilor internaționali care cereau pace și conlucrare în timpul celor 6 luni de președinție. Și nu doar să susţină o cădere a Guvernului. Trebuie să continue şi presiunile asupra Guvernului să nu mai dea legi importante în justiție, plus că inclusiv în familia socialiștilor europeni s-a reușit provocarea amenințării de excludere a PSD.
Cum ziceam, anul a început cu critici la adresa lui Dragnea și a Guvernului PSD în Financial Times, Der Spiegel și, vârf de lance, Le Monde, cu un val de articole deschis cu cel în care au fost falsificate declarațiile lui Ion Iliescu. Dacă se va mai reuși și provocarea de proteste de amploare și cu evenimente, rețeta este gata. Pe lângă problema câștigării alegerilor europarlamentare și prezidențiale, unde am văzut deja că generalii sistemului și-au ales taberele: Coldea cu Cioloș, Silviu Predoiu, fostul șef operativ al SIE, cu Victor Ponta, garda din SRI în jurul lui Iohannis, iar Gabriel Oprea și George Maior care încă mai negociază.
Coaliţia mai trebuie dărâmată şi din alt motiv, unul extrem de important: s-a apucat de destrămat, pe 3 fronturi, adevărata reţea de putere a sistemului.
Primul pas a fost făcut 16 mai 2018, când Viorica Dăncilă l-a schimbat de reprezentantul României la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, un post care poate părea unul pur tehnic dar care se pare că nu era deloc aşa. Era omul care spunea ce îi convine sau nu Europei şi fără care nu mişca niciun act legislativ în Guvern.
Statul paralel s-a enervat pentru că începuse o campanie de înlocuire a oamenilor plasaţi în poziţii-cheie în Guvern, cei care deţin de fapt pâinea şi cuţitul.
În paralel, mai multe acte normative au fost concepute pentru a sparge un monopol pe care-l acuză liderii Coaliţiei că ţine România în subdezvoltare. Pe de o parte, destructurarea reţelei de ONG-uri care blochează marile proiecte de infrastructură şi introducerea, prin legea parteneriatului public-privat, a concurenţei pentru construcţia pe fonduri europene, şi, pe de altă parte, prin modificarea legislaţiei fiscale pentru a stopa scurgerea de fonduri spre străinătate şi eludarea statului român. Iar Liviu Dragnea susţine că este vorba despre sute de miliarde de euro, atât din profitul multinaţionalelor cât şi din exploatarea la preţuri de nimic a resurselor.
